Nevinovatia poate fi in primul rand o instrainare de bunavoie de pacate, cand omul se indeparteaza cu vointa sa de la greseli, datorita deprinderii sale si obisnuintei cu faptele bune. In al doilea rand, nevinovatia poate si nestiinta si necunoasterea raului, cand omul nu a incercat intru nimic raul. Potrivit acestui al doilea fel era nevinovatia si lipsa de rautate a lui Adam, inainte sa pacatuiasca. Nevinovatia era sadita in el potrivit cu toata desavarsirea si dreptatea, atat in minte cat si in vointa; in minte cuprinzandu-se toata stiinta iar in vointa toata blandetea si bunatatea.
Adam cunostea prea bine pe Dumnezeu, intrucat la vremea aceea ii era ingaduit si i se cuvenea; asa ca el cunostea toate lucrurile impreuna cu El. Adam gandea si cugeta la Dumnezeu si bunatatea Lui, de aceea cunostea toate vietuitoarele dupa firea lor si le-a putut da nume fiecareia.Vointa omului se supunea intotdeauna judecatii desi el avea liber arbitru.Aceasta e confirmat in Scriptura :"Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce El le-a urât nu le va face.Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos. Toată urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul. El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său. De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute.Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta.Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da, Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere şi vede toate. Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi El va cunoaşte tot lucrul omului. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să păcătuiască." (Sirah 15, 11-17)
In acest fel de puritate, lipsa de pacat si nevinovatie se afla omul, asemenea ingerilor. Cum insa a gresit, calcand porunca indata, chiar acolo in Rai, a capatat starea de pacat si a ajuns muritor. Asa ne incredinteaza tot Scriptura zicand :"Plata pacatului este moartea." Adam a pierdut desavarsirea judecatii si a cunostintei, iar vointa s-a plecat mai mult spre rau decat spre bine. O data ce el a incercat raul, starea de nevinovatie si de lipsa de rautate s-a schimbat in in pacat iar omul desavarsit s-a injosit intru atat incat sa spuna impreuna cu David :"Iar eu sunt vierme si nu om."
Dupa cum toti oamenii se aflau in starea de nevinovatie,in Adam, tot astfel dupa ce el a gresit, au gresit toti intr-insul si au ramas in starea de pacat. De aceea sunt supusi nu numai pacatului dar si pedepsei aferente pacatului. care pedeapsa se cunoaste prin aceasta hotarare a lui Dumnezeu :"Caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit." Pomenind de aceasta, vorbeste si Apostolul : "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el"(Romani 5,12). De aceea inca din pantecele mamei noastrea ne zamislimsi ne nastem mostenind acest pacat infinit :" Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea."(Ps 50,6). Pacatul acesta se numeste stramosesc, intrucat inainte de el, omul nu era intinat. Acestuia ii este supus si Adam care l-a savarsit si noi ii suntem supusi fiindca suntem descendentii lui.
Dumnezeu stia despre pacatul lui Adam cat si despre rautatea Luceafarului, inainte chiar de a-l plasmui. Si despre fiecare gand oricat de marunt si despre fiecare faptura, ce avea sa cugete si ce avea sa savarseasca. Cu toate acestea, El nu a voit ca pacatul omenesc sau viclenia diavolului sa biruiasca bunatatea dumnezeiasca. El l-a facut bun pe acel inger, dar acela s-a facut rau cu insasi vointa si hotararea sa. In ace;asi mod l-a facut si pe om, care a gresit din indemnul aceluia.
Totusi Dumnezeu a gandit ca o data cu pacatul acestuia sa straluceasca si mai puternic bunatatea Lui, in momentul cand va trimite pe Fiul Lui in valea aceasta a pamantului sa ia trup de la Prea Curata Fecioara si de la Sfantul Duh, ca sa rascumpere pe om si sa-l ridicce in Imparatia Sa cu si mai mare slava decat era in rai pentru rusinarea diavolului. De aceea, acest pacat nu L-a impiedicat pe Dumnezeu sa plasmuiasca pe om. Dumnezeu inca inainte de facerea lumii a cunoscut toate lucrurile, dar numai pe cele bune le-a hotarat inainte.
(Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe)
