Adormirea a Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 15 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturiseşte că Maica Domnului "a fost luată" de Dumnezeu în împărăţia cerească al lui Hristos, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.
Cu doua spatamani înainte de Adormirea Maicii Domnului, Iisus Hristos l-a trimis tot pe arhanghelul Gavriil, ca şi de Buna Vestire, să o anunţe pe Sfânta Maria că urmează să părăsească această lume, pentru a ajunge la mărirea şi cinstea de a sta în ceruri cu Mântuitorul. Arhanghelul Gavriil i-a adus Sfintei Maria o ramură de finic (palmier). Maica Precista a înţeles mesajul, şi-a pregătit casa cu lumânări şi tămâie, şi-a dat veşmântele femeilor din vecinătate, apoi a plecat pe Muntele Măslinilor, unde avea obiceiul să se roage. Pe drum, toţi copacii şi măslinii se înclinau în faţa Sfintei Maria, ca semn de mare cinstire. Când s-a întors, a căzut din nou în rugăciune, a aprins lumânările şi tămâia, le-a chemat pe celelalte sfinte care vieţuiau împreună cu ea şi le-a spus: "Iată, a sosit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la Fiul Meu." Acelaşi lucru l-a spus şi apostolilor, apoi s-a întins pe pat şi şi-a dat duhul.
Atunci, apostolii au început să cânte împreună cu îngerii, au luat patul Maicii Domnului şi au pornit cu el spre Grădina Ghetsimani, ca să-l aşeze în mormânt. În prezenţa apostolilor, trei zile şi trei nopţi s-au auzit cântări îngereşti în jurul mormântului. Abia apoi au înţeles toţi ce s-a întâmplat. Şi asta când Sfântul Apostol Toma i-a rugat pe ceilalţi apostoli să-i deschidă şi lui mormântul, pentru că el nu fusese de faţă la Adormirea Maicii Domnului. Aşa au constatat cu toţii minunea: în mormânt rămăsese doar giulgiul, o pânză subţire şi fină, căci Iisus a luat-o la ceruri cu trup cu tot pe Mama Sa. Acolo ea se roagă de-a pururi pentru noi şi ne este grabnic-ajutătoare în orice nevoie. Să avem mare încredere în rugăciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei.
Maica Domnului, Prea Curata Fecioară Maria este "Născătoare de Dumnezeu", maica lui Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea ("umbrirea") Duhului Sfânt. Iosif, logodnicul Ei, a avut grijă de Ea şi a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca şi cum ar fi fost copilul său. Prea Curata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul şi după naşterea cea dumnezeiască din Ea a Fiului lui Dumnezeu, fiindcă naşterea Sa a fost mai presus de fire.
În Facerea 28,10-17, Scara lui Iacov care uneşte cerul cu pământul, simbolizează unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizată pe deplin şi perfect în Maria Născătoarea (Purtătoarea) de Dumnezeu."Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu şi poarta raiului!" În Ezechiel 43,27-44,4 este descrisă viziunea cu Templul cu uşa spre Răsărit, întotdeauna închisă şi plină de slava lui Dumnezeu, care o simbolizează pe Maica Domnului. Pentru textul din Proverbe 9,1-11, Maria este cu "casa" pe care Înţelepciunea Divină şi-a zidit-o sieşi.
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe de nădejde neschimbată; mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
