Atat cat reusesc eu acum sa interpretez, generalizarea Internetului cred ca are o insemnatate la fel de mare ca raspandirea tiparului lui Guttenberg, incepand din 1473. Parca se face un salt in comunicare. Vedeti, acum, in aceasta epoca, mai bine zis, sfarsit de epoca si inceput de epoca, stiinta insasi vine in intampinarea religiei. Exprimand realul stiinta bate la portile spiritului si da marturie pentru Creator, exprimandu-L, nu zic definindu-L, pentru ca Dumnezeu nu poate fi definit… un Dumnezeu definit ar fi un Dumnezeu finit… dar talcuindu-L, daca vreti, drept constiinta fundamentala a existentei, a Universului.

Omul acum revine la interioritatea lui cea mai adanca si de acolo spre interioritatea cea mai adanca a universului, asa cum zicea psalmistul: “adanc pe adanc se cheama”. Adica, adancul devine cu adancul uman. Iar in alta parte acelas psalmist spune “ca Dumnezeu a pus in vistierii, adancurile”, adica adancul din noi se afla in visteria lui Dumnezeu. Pentru mine un eveniment cu totul semnificativ l-a reprezentat acel moment in care a aparut, pe firmamentul stiintei si spiritului uman, informatica. Intr-o noapte am primit si eu acea cartulie, nu prea mare, a lui Norman Wiener. Am citit-o, si-am zis: se inoieste lumea. Am facut o asociere inteligibila, as numi-o intre informatie, semnificatia informatiei in raport cu lumea pe care o exprima si informatia divina. Altfel spus, revelatia divina concepand universul ca un vas in care Dumnezeu se deavaluie si isi descopera gandirea si iubirea Lui fata de lume.

Imi aduc aminte, de-acum peste 50 de ani trecuti, cand m-am manifestat si eu public printr-o lucrare despre Dumnezeu. Intrasera de-acum sovieticii si comunismul de vreun an se instala, era prin ’45. Preotii, desi eram tanar, mi-au cerut sa scriu ceva ca orientare si atunci am publicat o copie, despre misiunea noastra. Inca de atunci il citam pe un astronom englez, care spunea “trebuie vazut Universul nu ca o masina ci ca o mare gandire”.
In acest Univers care este expresia gandirii divine, revelatia, descoperirea dumnezeiasca au primit-o si au exprimat-o sfintii parinti, oamenii duhovnicesti, misticii daca vreti. Eu, ca ortodox, spun mai degraba duhovnicul din om, mai propriu si mai autentic decat misticul din om. Misticism e in toate religiile si uneori misticismul cunoaste multe aluviuni din lumea erorii si forme paralogice, paranationale.
Duhovnicescul este viata in Duhul Sfant al lui Dumnezeu si in el nu poate patrunde nici un fel de alienare. Da, asa vedem noi ortodocsii.
Si atunci, plecand de la acel moment de referinta in istoria gandirii si spiritualitatii umane – 1948 – cand s-a impus sau s-a revelat informatica si pana acum, la folosirea Internetului care este un rod al informaticii, un rod fericit, se ofera, dupa intelegerea mea, odata mai mult posibilitate oamenilor sa comunice.

Imi revin in minte vorbele lui Emil Cioran referitoare la “de ce sunt asa de reci ratiunile – adevarurile pe care le emite ratiunea”. Pentru ca ele nu comunica. Comunicarea le face vii. De aceea, noi crestinii ortodocsi, nu putem concepe ratiunea decat impreuna cu Duhul care da viata ratiunii, ii da frumusete, ii da mireasma, ii da forta. Noi cand zicem Duhul Sfant zicem duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul tarii, al puterii, duhul bunei credinte, duhul cunostintei, si duhul temerii de Dumnezeu, adica teama de a gresi, ca sa nu gresesti, ca sa te afli in adevar. E vorba aici si de teama ucigasului sau a talharului. Ei bine, asa se reveleaza si Internetul, ca o cale de comunicare: faca Domnul sa ne aflam in adevar si in iubire, in lumina si in iubire.
De multa vreme a inceput comunicarea prin aparat, prin tehnica: de la telefon, dupa aceea radio, apoi televiziunea, si acum Internetul. Dar marea intrebare este: sunt oamenii mai apropiati unuii de altii, cand se afla la distante unul fata de celalalt? Dar, cand sunt ei unul cu celalalt? Aici este problema. De aceea transfigurarea trebuie sa plece tot din spiritul de a crea. Asa si telefonia fara fir sau telegrafia, si radioul, si televiziunea si de acum si internetul care sunt realizari importante ale stiintei, ele trebuie sa cunoasca si aceasta transfigurare.

Trebuiesc imbinate deopotriva mesajul si inima, care este sufletul mesajului. O experienta din viata sfintilor: martirii erau supusi inca din Imperiul Roman la torturi inimaginabile, si atunci cand mureau, ii decapitau, erau considerati morti numai cand li se despartea capul de trunchi. Ori, de aici noi am dedus unitatea mintii cu inima. Pentru ca rugaciuni facem cu mintea in inima care gandeste cu mintea. Inima simte pe loc. Cand se desparte mintea de inima, asa cum este despartit capul de trup, murim, orice mesaj moare. Legatura intre minte si inima, adica intre lumina, adevar si iubire.
Deci, lumina, adevarul si iubirea Lui. Acesta este mesajul care as vrea sa-l transmit Internetului.

O vreme lumea a mers pe rationalitatea Universului intemeiata tot in biblic, ca zice Evanghlia dupa Ioan: “la inceput era cuvantul, cuvantul era Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul”. Iar cuvant in limba greaca e “logos”, deci ratiune, logica, si toate printr-insul s-au facut, si fara el nimic nu s-a facut, fara logos, fara ratiune. Deci s-a mers pe rationalitatea Universului si foarte bine s-a mers, dar la un moment dat omul, el insusi impartasit fiind cu ratiune, s-a autonomizat intr-un fel ca si cum el ar fi ratiunea lumii. El este constiinta lumii, dar nu ratiunea lumii. Lumea trebuie sa se intoarca la autenticul adevar, la autentica conditie umana a omului, adica omul creat dupa chipul lui Dumnezeu. Chipul nostru autentic este in Hristos fiul lui Dumnezeu.
Asta este definitia biblica a omului: de a fi creat dupa chipul lui Dumnezeu, in perspectivele unei infinite asemanari cu Dumnezeu.
(Interviu consemnat de Octavian Greavu cu Constantin Galeriu)