Fiinta umana intreaga este sexuata, esti barbat sau femeie pana la ultima fibra a fiintei. Energia sexului e o forta creatoare a carei sursa este spiritul; numai cand patrunde in domeniul fiziologicului se transforma partial in energie sexuala. Stapanirea ascetica in acest moment e decisiva pentru destinul persoanei.
In viata conjugala; sexualitatea isi reveleaza sensul simbolic: cautand cu pasiune unitatea -"un singur trup" ea se depaseste si trezeste setea de: o singura fiinta, realitate pe care doar o presimte si o simbolizeaza. Iubirea invita la intalnire in trairea trupeasca, dar numai spiritualul o poate realiza.
Notiunea de castitate – sophrosyne- desemneaza mai inainte de orice o calitate spirituala, "intelepciunea" deplina, puterea integritatii si a integrarii tuturor elementelor existentei. Sfantul Pavel in I Tim.2, 15, vorbeste de mantuire "prin castitate". Textul grecesc spune meta sophrosynes, adica, prin integrarea tuturor elementelor fiintei umane intr-un tot feciorelnic, un eveniment prin esenta launtric spiritului. In sensul imediat, aceasta este orientarea eshatologica spre veacul viitor in care oamenii vor fi ca ingerii. Intelegerea acest text in sensul: "mantuirea prin maternitatea in castitate", plasandu-l astfel in perspectiva functionala si nu in cea ontologica, ar insemna un incontestabil contrasens. Dincolo de ciclul fecunditatii, fecioara se naste pe sine pentru Parusie. La fel si in casatorie, daca ciclul nasterilor prelungeste viata prin mortile succesive, ciclul insusi este salvat "prin castitatea" care face din maternitate, sub toate formele ei, nasterea noului eon; " Taina iubirii" este taina lumii ce va sa fie De aceea numai aspectul personalist al iubirii conjugale este hotarator.
Scopul procreatiei slujeste specia si reduce iubirea la sexualitate instrumentaIa si utilitara.
Sexualitatea se depaseste prin propria sa simbolistica; simbol al unitatii, ea se transcende spre integritatea spirituala a unei singure fiinte. Numai in felul acesta se poate intalni casatoria cu monahismul ca impreuna sa se uneasca in prefigurarea eshatologica a Imparatiei. Altfel, conceptia sociologica (procreatia) separa si opune cele doua stari.
Atat calugarii, cat si cei casatoriti, fauritori de diamante ceresti, lucreaza castitatea, desavarsesc creatia. Vedem acest lucru in dialectica paulina cu privire la taierea imprejur (Rom. 2, 26-29) pe care Sfantul Pavel o plaseaza in plan spiritual dand o perspectiva identica dialecticii castitatii. Inrudirea lor profunda autorizeaza o mutatie a termenilor:
"Deci, daca cel netaiat imprejur (fiziologic, fara feciorie) pazeste hotararile Legii (urmeaza castitatea spiritului), netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur? Iar el -din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii -(ascultare launtrica a voii lui Dumnezeu, care intrece firea), nu te va judeca, oare, pe tine («pe tine» desemneaza aici cazul fecioarelor nebune din parabola, carora fecioria fizica nu le-a folosit la nimic) care prin litera legii si prin taierea imprejur esti calcator de lege? Pentru ca nu cel ce se arata pe dinafara (fiziologic) e iudeu, nici cea aratata in trup pe dinafara este taiere imprejur, ci este iudeu (feciorie launtrica, spirit neintinat) cel intru ascuns, iar taiere imprejur (feciorie) este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. "
Aceasta lauda este data cu anticipatie in timpul incununarii sotilor in Taina nuntii. In comentariul sau la Psalmul 147, Sfantul Augustin spune: "Fecioria trupului apartine unui mic numar, dar fecioria inimii trebuie sa fie fapta tuturor".
Atata vreme cat psihanaliza va continua sa lupte impotriva irationalului si a inconstientului doar prin lumina ratiunii, va ramane neproductiva. Oricat s-ar identifica acolo pacatul cu boala, postul cu regimul vegetarian, ascetismul cu igiena sportiva, acest tratament ramane cu totul strain de puterea care porunceste: "Ridica-te si umbla, si sa nu mai pacatuiesti". Intr-o singura clipa: "Astazi vei fi cu Mine in rai" sau: "fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este"... Pentru a schimba insasi firea omului trebuie sa recurgi la mijloace datatoare de har si la puterea sacramentaIa a iertarii pacatelor. Desigur, cabinetul unui psihiatru nu este un sanctuar, dar un psihiatru crestin cunoaste limitele stiintei sale si stie ce anume o poate duce mai departe si o poate desavarsi prin lucrarea vindecatoare a harului.
Asceza marilor oameni duhovnicesti prezinta toate elementele a ceea ce se numeste sublimare (freudiana) sau metamorfoza (jungiana): inaltare progresiva in care tot ce este "sublimat" este atras si absorbit de sfera mai elevata. Acesta este esentialul transfigurarii, unde nimic nu este suprimat sau inabusit, ci totul este in profunzime plamadit si orientat. Dar numai asceza, in aceasta inaltare, isi cunoaste punctul culminant: Cel Desavarsit si Preainalt.
In cursul ascensiunii, energia sexuala se elibereaza de pura animalitate; se umanizeaza si se insereaza calitativ in spiritual. Ea devine din ce in ce mai putin tulbure, isi pierde puterea oarba de seductie, conferindu-i omului dinamismul sau ascendent. Iubirea patrunde pana la radacina instinctului si transsubstantiaza naturalul: "iubirea schimba substanta insasi a lucrurilor" spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Ea altoieste scopurile empirice pe finalitatile create de spirit si indreapta si calauzeste totul in sus, spre Cel Preainalt.
Sub harul Tainei, sotii isi traiesc viata sexuala fara ca acest lucru sa le aduca vreo cat de mica scadere in viata lor launtrica. Implinindu-si simbolismul sau, ea devine un neprihanit izvor de bucurie imateriala: " Tot ce este desavarsit in felul de a fi trebuie sa se inalte deasupra felului propriu de a fi, sa devina altceva, o fiinta fara asemanare", spune Goethe.
Fiecare cuvant al lui Iisus, ca un graunte de mustar cazut pe pamant, va incolti atunci cand va fi voi. Sensul ascuns al cuvintelor Lui ii inspira pe cei carora le este dat, sa fie oameni pana la capat, sa implineasca toata masura conditiei umane "prin castitate", Fiul ratacitor a simtit in sfarsit suflarea Duhului Sfant: "si, sculandu-se, a venit la tatal sau". Aceasta miscare este inceputul unui veac nou (eon) in destinul lumii: rapit de uimire, omul contempla imensitatea gandirii lui Dumnezeu in ce-l priveste. Dumnezeu vrea sa fie slavit prin faptura Lui, si de aceea cuvantul lui Iisus despre casatorie se incheie cu: "Cine poate intelege sa inteleaga!"...
Taina Iubirii – Paul Evdokimov
