Naşterea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, care este sărbătorit în 8 septembrie.
Presfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinţi în vârstă, care mai înainte fuseseră fără copii, pe nume Ioachim şi Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împărătesc. Acesta cu toate că-si ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu şi bogat ce era; dar pentru nerodire era defăimat căci erau sterpi şi nu aveau copii. La vremea aceea incapacitatea de a avea copii era privita ca pe o pedeapsa divina si ca urmare au fost nevoiti sa indure nenumarate abuzuri din partea oamenilor. Astfel se face ca intr-o buna zi jertfa pe care o aduse la templu Ioachim fu refuzata de catre preot pe motivul ca neavind copii nu este demn de a aduce jertfe.De aceea mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în grădină, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născatoare de Dumnezeu.
In conformitate cu Biblia, Arhanghelul Gabriel ii anunta pe Ioachim si pe Ana ca Dumnezeu le-a ascultat ruga si ca vor avea o fata Maria prin care v-a fi posibila mantuirea lumii.

Sfânta Ana se trăgea din Matan al douăzeci şi treilea din neamul lui David şi al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, şi trei fete: pe Maria, Sovi şi pe Ana. Maria a născut pe Salomi moaşa; Sovi a născut pe Elisabeta, iar Ana a născut pe Născătoarea de Dumnezeu. Deci Preasfânta este nepoată lui Matan şi a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta şi Salomi erau nepoate ale Anei de surori, şi verişoare cu Născătoarea de Dumnezeu.
În seara praznicului, se ţine Vecernia care conţine trei citiri din Vechiul Testament care au trimiteri la Noul Testament. Prima este din Cartea Facerii 28,10-17, despre scara lui Iacov care uneşte cerul cu pământul și care duce cu gândul la unirea omului cu Dumnezeu care se realizează cel mai deplin şi mai perfect în Maria, Maica lui Dumnezeu: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" A doua este din Iezechiel 43,27-44,4: viziunea templului cu uşa spre răsărit închisă întotdeauna şi plină de slava lui Dumnezeu şi care o simbolizează pe Maica Domnului. Iar a treia este din Pilde 9,1-11: şi aici Maria este considerată "casa" pe care Înţelepciunea Divină şi-a construit-o sieşi.
Uneori se ţine Utrenia în dimineaţa praznicului. Evanghelia Utreniei este din Luca 1;39-49, 56. Această citire este valabilă la toate praznicele Maicii Domnuluişi include şi Cântarea Maicii Domnului: "Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile..."
Citirea Apostolului de la Sfânta Liturghie din ziua praznicului este din Filipeni 2,5-11 şi vorbeşte despre "Hristos Iisus Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. "Citirea din Evanghelie este din Luca 10,38-42 şi 11,27-28 citite împreună; de asemenea, această citire este prezentă la toate praznicele Maicii Domnului. În ea, Domnul spune: "binecuvântaţi sunt aceia care aud Cuvântul Domnului şi îl păstrează în inima lor!"

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru!
Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică. Ioachim şi Ana, din defăimarea nenaşterii de fii,
şi Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit, Preacurată, prin sfântă naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se, când strigă către tine: Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea vieţii noastre.