Sunt douã cãi: una a vietii si alta a mortii si este mare deosebire între ele. Calea vietii este aceasta: Mai întâi, sã-L iubesti pe Dumnezeu, Creatorul
tãu; al doilea, pe aproapele tãu ca pe tine însuti si toate câte voiesti sã nu ti se facã tie, nu le face nici tu altora. Învãþãtura acestor cuvinte este aceasta: „Binecuvântati pe cei ce vã blestemã si rugati-vã pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce vã prigonesc, cã ce multumitã aveti dacã iubiti pe
cei ce vã iubesc? Nu si pãgânii fac acelasi lucru? Voi, însã, iubiti pe cei ce vã urãsc” si nu veti avea dusman.

„Depãrteazã-te de poftele trupesti si lumesti. Dacã-ti dã cineva o palmã pe obrazul drept, întoarce-i lui si pe celãlalt si vei fi desãvârsit. Dacã te sileste cineva sã mergi o milã, mergi cu el douã; dacã-ti ia haina, dã-i si cãmasa”. „Oricãrui cere de la tine, dã-i si nu cere înapoi”, cã Tatãl vrea sã dea tuturor din darurile Sale. Fericit este cel ce dã potrivit poruncii, cã este nevinovat. Vai de cel ce ia! Dacã ia, având nevoie, va fi nevinovat, dar cel ce ia, neavând nevoie, va da socotealã de ce a luat si pentru ce; dus la închisoare, va fi cercetat de cele ce a fãcut si „nu va iesi de acolo pânã ce nu va da si cel din urmã ban”. Dar si despre acestea s-a zis: „Sã asude milostenia ta în mâinile tale pânã cunosti cui dai!

A doua poruncã a învãtãturii: „Sã nu ucizi, sã nu sãvârsesti adulter”; sã nu strici bãieti, sã nu fii desfrânat, „sã nu furi”, sã nu vrãjesti, sã nu faci otrãvuri, sã nu ucizi copil în pântece, nici pe cel nãscut sã nu-l ucizi, „sã nu poftesti cele ale aproapelui”. Sã nu juri strâmb, sã nu dai mãrturie
mincinoasã, sã nu vorbesti de rãu, sã nu tii minte rãul. Sã nu fii cu douã gânduri, nici cu douã feluri
de vorbã, pentru cã douã feluri de vorbã sunt cursa mortii. Sã nu fie cuvântul tãu mincinos, nici în desert, ci plin de faptã.
Sã nu fii lacom, nici rãpitor, nici fãtarnic, nici rãu, nici mândru. Sã nu ai gând rãu împotriva semenului tãu. Sã nu urãsti pe nici un om, ci pe unii sã-i
mustri, pe altii sã-i miluiesti, pentru altii sã te rogi, iar pe altii sã-i iubesti mai mult decât sufletul tãu.

Fiul meu, fugi de orice rãu si de tot ce este asemenea lui. Nu fii mânios, cã mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certãret, cã din toate acestea se
nasc ucideri. Nu fii poftitor, cã pofta duce la desfrâu; sã nu spui cuvinte de rusine si sã nu te uiti cu ochi pofticiosi, cã din toate aceste se nasc
adulterele.
Nu ghici viitorul dupã zborul pãsãrilor, pentru cã aceasta duce la închinare de idoli; sã nu descânti, sã nu citesti în stele, sã nu faci vrãji, sã nu vrei sã auzi de ele, nici sã le vezi, cã din toate acestea se naste închinarea la idoli.

Fiul meu, sã nu fii mincinos, pentru cã minciuna duce la hotie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavã desartã, cã din toate acestea se nasc
hotiile. Nu fii cârtitor, pentru cã aceasta te duce la hulã; nici obraznic, nici cu gând rãu, cã din toate acestea se nasc hulele.
Sã fii blând, pentru cã „cei blânzi vor mosteni pãmântul”. Sã fii îndelung rãbdãtor, milostiv, fãrã rãutate, pasnic si bun, tremurând totdeauna pentru
cuvintele pe care le-ai auzit. Sã nu te înalti pe tine însuti, nici sã ai sufletul tãu obraznic. Sã nu se lipeascã sufletul tãu de cei mândri, ci sã ai legãturi cu cei drepti si cu cei smeriti. Cele ce ti se întâmplã sã le primesti ca bune, stiind cã nimic nu se face fãrã Dumnezeu.

Sã-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de cel ce-ti grãieste cuvântul lui Dumnezeu si sã-l cinstesti ca pe Domnul, cã unde se vorbeste de domnie, acolo este si Domnul. Sã cercetezi în fiecare zi chipurile sfintilor,ca sã afli odihnã în cuvintele lor.
Sã nu faci dezbinare si sã împaci pe cei ce se ceartã. „Sã judeci cu dreptate”, sã nu te uiti la fata omului când ai sã mustri pentru pãcat.
Sã nu te îndoiesti dacã un lucru va fi sau nu. „Sã nu fii cu mâinile întinse la luat si cu ele strânse la dat”. Dacã ai dobândit ceva prin lucrul mâinilor
tale, sã dai ca rãscumpãrare pentru pãcatele tale. Sã nu stai la îndoialã când dai si nici sã murmuri când dai, cã vei cunoaste cine este Bunul
Rãsplãtitor al plãtii.
Sã nu întorci spatele celui lipsit; sã faci parte din toate ale tale fratelui tãu si sã nu zici cã sunt ale tale. Dacã suntem pãrtasi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. Sã nu iei mâna ta de pe fiul tãu sau de pe fiica ta, ci sã-i înveti din tinerete frica de Dumnezeu.

Sã nu poruncesti slugii tale sau slujnicii tale, când esti amãrât si supãrat, cã si ei nãdãjduiesc în Acelasi Dumnezeu, ca nu cumva sã nu se mai teamã
de Dumnezeu, Care este si Dumnezeul tãu si al lor. Cã Dumnezeu n-a venit la noi ca sã ne cheme dupã fatã, ci la aceia pe care i-a pregãtit Duhul.
Iar voi, cei care sunteti robi, sã vã supuneti cu rusine si cu teamã stãpânilor vostri ca unor chipuri ale lui Dumnezeu.

Sã urãsti orice fãtãrnicie si tot ce nu este plãcut Domnului. Sã nu pãrãsesti „poruncile Domnului si sã pãstrezi ceea ce ai primit, fãrã sã adaugi si fãrã sã scoi”. În Bisericã sã-ti mãrturisesti pãcatele tale si sã nu te duci la rugãciune cu constiintã rea. Aceasta este calea vietii.