Cum să ne călăuzim în viata duhovnicească în vremurile noastre?
Pentru vremurile din urmă, Sfinţii Părinţi propun să avem călăuză mai mult Sfânta Scriptură şi scrierile patristice, fără să respingem, însă, sfătuirea prudentă cu părinţii şi fraţii contemporani, având în acelaşi timp în gânduri şi în simţiri duhul smereniei şi al pocăinţei. Aceasta este lucrarea dăruită de Dumnezeu vremurilor noastre şi noi suntem datori să ne folosim cu evlavie de darul lui Dumnezeu, dat nouă spre mântuire (Sfântul Ignatie Briancianinov).

De ce trebuie să se ferească omul duhovnicesc?
Nevoitorul virtuţii trebuie să se îndepărteze cu orice chip de gândurile care îi intră în minte şi îi alintă inima. Satana este foarte inventiv cu privire la faptele rele: atunci când pe oamenii, renumiţi în evlavie nu îi poate abate de la viaţa şi purtarea preţuite de ei şi nu îi poate înclina spre ceea ce voieşte el, încearcă să-i lovească prin alt mijloc. îi laudă ca pe nişte oameni care au atins desăvârşirea, apoi îi proslăveşte ca pe nişte sfinţi şi îi fericeşte ca pe unii care au devenit deja prietenii lui Dumnezeu şi au ajuns la culmea tuturor virtuţilor. Şi, astfel, născând în ei patima mândriei, îi stârneşte la vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, îi smulge din rădăcină ca pe o plantă. De aceea, aşa cum am zis, trebuie să ne depărtăm de
gândurile pătimaşe care ne alintă mintea şi inima.

Cum trebuie să petrecem zilele postului?
în timpul postului trebuie să ne îndepărtăm de deşertăciunea lumească pentru a cugeta la păcatele noastre, a plânge înaintea lui Dumnezeu şi a pregăti o spovedanie curată din inimă, care ne curăţeşte de păcate. Zilele de post trebuie să le dedicăm postului, mersului la biserica lui Dumnezeu, citirii Cuvântului lui Dumnezeu şi faptelor de milostenie: să-i vizităm pe cei bolnavi, pe cei săraci şi necăjiţi pentru a-i ajuta.

Ce cere Dumnezeu de la om?
Din întreaga Scriptură văd că ceea ce cere Dumnezeu de la om este adunat în următoarele: să se smerească înaintea aproapelui în toate, să-şi lepede dorinţele lui păcătoase, să-L roage neîncetat pe Dumnezeu să-1 miluiască şi El să-i dea mână de ajutor (Sfântul Simeon Noul Teolog).

Cum să folosim timpul spre mântuirea sufletului?
Timpul este un dar preţios al lui Dumnezeu, pentru care la înfricoşătoarea Judecată ni se va cere socoteală. El este folosit spre mântuire atunci când omul îşi petrece timpul: 1) în rugăciune, în convorbire cu Dumnezeu; 2) în citirea Cuvântului lui Dumnezeu; 3) în mersul la biserica lui Dumnezeu; 4) în discuţii duhovniceşti; 5) în cugetarea la viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, la moarte, la înfricoşătoarea Judecată, la chinurile veşnice şi la fericirea veşnică; 6) în lucrarea faptelor bune şi a ostenelilor. Petrecerea vătămătoare de suflet a timpului constă în discuţii şi ocupaţii deşarte, în jocuri (de cărţi, loto) şi în alte distracţii, în beţie, în citirea cărţilor deşarte, în îmbuibare, în plăceri păcătoase, mai ales la spectacole smintitoare.

Cum să-i învăţăm pe copii cele dumnezeieşti?
Pe copii trebuie să-i învăţăm Evanghelia cu blândeţe sub forma povestirilor şi astfel să semănăm în inimile lor Cuvântul lui Dumnezeu.

Care este lucrul cel mai bun pentru liniştea sufletului?
încercând multe în viaţă, nu am găsit nimic mai bun pentru pacea şi liniştea sufletului meu decât folosirea cu măsură a hranei, şederea într-un singur loc şi îndeletnicirea sârguincioasă cu Cuvântul lui Dumnezeu (Ieroschimonahul Ştefan).

Ce îi place lui Dumnezeu?
Lui Dumnezeu îi place purtarea blândă faţă de oameni, alinarea celui supărat, apărarea celui asuprit, întoarcerea ochilor de la lucrurile rele, împotrivirea faţă de gândurile rele, silirea spre rugăciune (Arhimandritul Teofan Novoezerski).

Cum să ni-L închipuim pe Dumnezeu? In cer, în noi înşine sau mai cum?
Nicicum. Dobândiţi obiceiul de a stărui în convingerea că Dumnezeu este pretutindeni şi, prin urmare, şi în voi, şi vede toate ascunzişurile voastre şi în această convingere rămâneţi cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, Celui nevăzut, fără să vi-L închipuiţi în vreun fel. Şi rugaţi-vă ca Dumnezeu însuşi să vă înveţe acest lucru (Sfântul Teofan Zăvorâtul).

Ce trebuie să facem şi ce să nu facem în ziua de Duminică?
Sfântul Cosma îi învăţa pe creştini ca în zilele de duminică să nu facă negustorie, să nu meargă la bazar, să nu lucreze, de asemenea să nu meargă după smochine sau ciuperci, să nu vâneze, să nu prindă peşte, ci să meargă la biserică şi acolo să asculte sfânta slujbă şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce este important la lucru?
Când lucraţi, fiţi atenţi la duhul cu care se săvârşeşte lucrul (cu cârtire sau cu mânie, cu nemulţumire, cu vorbire deşartă, cu gânduri murdare sau cu rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu şi aşa mai departe).

um să ne purtăm cu aproapele?
Să saluţi cu plăcere, să răspunzi cu seninătate, să fii binevoitor cu toţi, amabil, să nu începi să te lauzi pe tine însuţi, să nu îi obligi nici pe ceilalţi să vorbească despre tine, să nu accepţi cuvintele necuviincioase şi, pe cât se poate, să-ţi ascunzi superioritatea, iar cu privire la păcate să te
învinuieşti singur pe tine însuţi şi să nu aştepţi să te dea ceilalţi în vileag. Să nu fii grosolan în mustrări, să nu mustri imediat şi cu pornire pătimaşă, să nu-1 osândeşti pe celălalt pentru ceva puţin important ca şi cum tu ai fi drept. Pe cât se străduiesc ceilalţi să fie proslăviţi, pe atât să depui eforturi să nu fii proslăvit de oameni (Sfântul Vasile cel Mare).