Foarte frumos si cu adanca inspiratie istorisesc evanghelistii Mateiu si Luca, Botezul Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iata ce cetim in evangheliile acestor doui apostoli despre acest eveniment :"Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele."(Matei 3, 4-6),
"În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".(Matei 3, 13-17); " Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli."(Luca 3, 23); Iisus s-a botezat de la Ioan in apele Iordanului, ca de aci inainte sa-si inceapa diregatoria lui mesianica si sa se implineasca cuvintele profetului Isaia zise cu mai mult 700 de luni inainte de Hristos :"Glasul (lui Ioan) ce striga in pustie: gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Dumnezeului nostru." si ca sa se implineasca mai ales planul iconomiei divine pentru a noastra mantuire. (Isaia 40, 3-5.)
In amintirea acestei minuni facuta cu aratarea celor 3 persoane dumnezeiesti, Biserica a oranduit una din cele 12 sarbatori mari. De la inceputul crestinismului, Botezul Domnului a fost sarbatorit in rasarit si in apus cu mare stralucire in ziua de 6 ianuarie, caci dupa traditie, in aceasta zi s-a botezat Domnul in raul sfant. Sarbatoarea se mai cheama si "Epifania" adica "Aratarea Domnului" ca incepator al mantuirei noastre. Se mai zice si "Teofania" sau "Aratarea Lui cea dumnezeiasca", pentru ca atunci s-a dovedit Dumnezeirea Sa prin venirea Sfantului Spirit peste Dansul si prin marturisirea Tatalui Ceresc, ca Iisus este Fiul Sau cel iubit: "Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".(Matei 3,17).
Aceasta sarbatoare in care Dumnezeirea s-a aratat in 3 fete, mai este instituita de Biserica si ca o infruntare a ereticilor manihei, arieni si macedonieni, cari tagadueau deofiintimea celor 3 persoane dumnezeiesti. Cum ca in finele secolului al II-lea, sarbatoarea Botezului Domnului era cunoscuta si asezata in ziua de 6 ianuarie, eu dovedesc cu cartea "Stromata" a lui Clement al Alexandriei, in care vorbeste despre aceasta zi respectatata in Crestinism. Iar pentru timpurile de mai tarziu ne folosesc de marturie Constitutiunile Apostolice in care cetim: "Dupa sarbatoarea Nasterei Domnului cea mai insemnata zi sa va fie Epifania, in care Domnul ne-a aratat Dumnezeirea Sa; si aceasta sa fie in a sasea zi a lunei a zecea.(socotindu-se inceputul anului 1 aprilie)."Tot in Constitutiuni mai aflam ca "sarbatoarea Epifaniei sa se tina pentru ca in ea s-a dovedit Dumnezeirea lui Hristos, cand Tatal a marturisit pentru El la Botez, si "Mangaitorul in chip de porumb a aratat celor de fata pe Cel marturisit."
Apoi si istoricul roman Amian Marcelin(390), insotind pe Iulian Apostatul in Galia intr-o expeditiune, marturiseste ca pe cand acest imparat se afla in acea tara, mergea la Biserica in zile de sarbatoare si la "Epifania lui Hristos din luna ianuarie".
In biserica veche, aceasta zi era una din cele hotarate pentru luminarea catehumenilor cu sfantul Botez, si anume in noaptea Ajunului; pentru aceea Grigorie de Nazianz o numeste "Ziua Sfanta a Luminilor"-Dies Luminum; iar catehumenii veniti la Botez se ziceau "pregatiti spre luminare"; apoi botezul se numea "lumina". In ziua Botezului Domnului, veneau ca si astazi crestini din toate partile lumei, ca sa se afunde in apele Iordanului.
Aceasta zi mai era aleasa de patriarhi si mitropoliti, pentru a trimite episcopilor lor epistole, prin cari ii instiintau despre timpul sarbatoarei pastilor, rusaliilor si despre alte sarbatori mobile. Epistolele acestea se numeau "pashale" si multe dintre ele au ajuns pana la noi prin Dionisie, Atanasie, Teofil si Ciril, episcopi ai Alkexandriei; apoi de la Episcopii Romei : Inocentiu, Leon, etc.
Sarbatoarea Botezului este precedata de un Ajun care se face dupa acelasi chip ca si ajunul Nasterei Domnului. Daca Ajunul se intampla sambata sau Duminica, orele inmparatesti se fac dupa acelasi chip ca si Ajunul Nasterei Domnului. Tot in Ajun, dupa serviciul divin, preotii fac sfintirea apei, apoi merg pe la casele credinciosilor, le boteaza si le sfintesc, impreuna cu cei ce locuiesc intr-insele. Iar in ziua Botezului, dupa liturgie, preotii cu poporul intreg merg la rauri si la isvoare, cu steaguri, cruci si cu cantari in solemnitate religioasa si acolo se face sfintirea cea mare a apei, al carei ritual ne-a ramas de la Sofronie, patriarhul Ierusalimului (638).
(Tezaur liturgic, Badea Ciresanu)
