Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Daniil Stâlpnicul (din grecescul "stylos") a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci şi trei de ani într-un stâlp de lângă oraşul Constantinopol. Sf. Daniil a fost ucenic al Sf. Simeon Stâlpnicul şi a urmat exemplul acestuia după moartea sa.

În anul 409, lui Elias şi Marta li se naşte un băieţel. Pentru un timp îndelungat, Marta fusese stearpă, dar ea a născut după ce a făgăduit lui Dumnezeu în rugăciune că dacă va primi copil, îl va închina Domnului. Daniil s-a născut în satul Maruta din regiunea Mesopotamia de lângă Samosata. Deoarece copilul se născuse din bunăvoinţa lui Dumnezeu, ei s-au hotărât ca el primească numele tot de la Dumnezeu.
Copilul a rămas fără nume până la vârsta de cinci ani, atunci când ei au vizitat o mănăstire şi l-au rugat pe stareţ să dea un nume copilului. Egumenul a deschis la întâmplare una din cărţile sale de slujbă şi a găsit numele Prorocului Daniil pe acea pagina. Părinţii l-au mai rugat pe stareţ sa îl lase pe micul Daniil să rămână la mănăstire. Dar el a refuzat din pricină că Daniil era încă foarte mic. Astfel, Daniil a rămas cu părintii săi pana la vârsta de doisprezece ani, când a lăsat casa părintească îndreptându-se către o mănăstire din apropiere fără ştirea părinţilor. La aceasta mânăstire, după insistenţele înflăcărate ale lui Daniil, stareţul a acceptat cu greu sa-l primească în obşte.
La scurt timp, părinţii l-au aflat pe tânărul Daniil la mănăstire şi s-au bucurat. De asemenea ei au cerut stareţului arhimandrit să-l tundă pe Daniil în monahism. Din nou, acesta a ezitat din pricina vârstei tânărului, dar după ce Daniil a demonstrat cu mult zel că era pregătit pentru viaţa de mănăstire, stareţul a chemat obştea şi a acordat lui Daniil veşmântul monahal.
În timp ce Daniil îl însoţea pe stareţ la o adunare din Antiohia ce fusese convocată de arhiepiscopul locului, grupul a înnoptat la o mănăstire mare din satul Telanissae, acolo unde Sf. Simeon Stâlpnicul trăia într-un stâlp. Astfel, Daniil a primit mult dorita binecuvântare a acestuia.
Cu timpul, Daniil a fost găsit vrednic de rangul de arhimandrit şi poziţia de stareţ.

La venirea sa în Anaplus ce se află lângă Constantinopol, Daniil a locuit în Biserica Arhanghelului Mihail, loc unde a făcut exorcisme. El a fost primit cu căldura de Patriarhul Anatolie de Constantinopol. La scurt timp după ce Daniil a ajuns în Constantinopol, Patriarhul Anatolie s-a îmbolnăvit grav. L-a chemat pe Daniil şi l-a rugat să se roage pentru el. Aceste rugăciuni au fost primite şi patriarhul s-a vindecat.
După ce a stat în Anaplus timp de nouă ani, Daniil a avut o vedenie cu Sf. Simeon Stâlpnicul care stătea pe un uriaş stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut şi i-a spus să "fie tare şi să primească rolul". După ce a descris această vedenie celor din jur, aceştia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp şi să urmeze felul de viaţă pe care Sf. Simeon l-a trăit. După mai multe zile un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea ca Sf. Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care el trebuia să o dea Împăratului Leon I.
Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut să-i ofere tunica lui Sf. Simeon în oraş. Aşadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Manastirea Akoimetoi ("cei fără de somn"). Pe drum, marinarii de pe vasul pe care călătorea Sergiu i-au povestit cum Daniel învinsese demoni care în trecut distruseseră corăbii ce treceau pe acea cale. Auzind acestea, Sergiu şi-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.
Cei doi s-au întâlnit şi Daniil i-a povestit lui Sergiu vedenia sa cu Sf. Simeon. Auzind despre această vedenie, Sergiu a spus, "La tine m-a trimis Dumnezeu, şi nu la împărat, căci iată aici sunt eu, ucenicul părintelui meu; şi iată, aici este sfinţia sa". După aceea, Sergiu i-a dat tunica lui Daniil, acesta primindu-o cu lacrimi. De atunci, Sergiu a devenit ucenicul său.

După ce a primit tunica lui Sf. Simeon, Daniil şi-a asumat viaţa pe stâlp, rămânând perioade variate pe unul din trei stâlpi timp de treizeci şi trei de ani ce-i rămăseseră din viaţă. Mulţi oameni au venit la stâlpul său, printre care oameni bolnavi şi cu diferite necazuri, cât şi cei care doreau binecuvântarea lui Daniil. Toţi aceştia au primit ajutor şi vindecare de la el. Printre cei care şi-au arătat respectul faţa de Daniil şi i-au cerut rugăciunile au fost şi Împăratul Leon şi Patriarhul Ghenadie I de Constantinopol, cât şi membri ai curţii imperiale. Sf. Daniil avea darul vorbirii frumoase şi a călăuzit pe mulţi transformându-le vieţile.

Dorind să ateste multele daruri pe care Leon le-a primit prin rugăciunile lui Daniil, Împăratul i-a cerut lui Ghenadie Patriarhul ca Daniil să fie onorat cu rangul de preot. Iniţial, Daniil nu şi-a dat consimţământul, dar după o rugăciune de hirotonire Daniil a consimţit şi a primit sfântul dar al preoţiei.
Printre prorociile sale a fost şi prezicerea marelui foc din Constantinopol pe care a făcut-o cunoscută Împăratului şi Patriarhului. Îndumnezeit fiind, Daniil a stat cu tărie pe stâlp pe orice fel de anotimp şi vreme. Prin iniţiativă lui, moaştele Sf. Simeon au fost aduse din Antiohia la Constantinopol. De asemenea, el a apărat Biserica de erezia eutihienilor, sau monofizită.

În anul 475, în timpul stăpânirii Împăratului Zenon, senatorul Basilicus, cumnatul lui Leon şi monofizit, a uzurpat tronul lui Leon. Patriarhul Acachie de Constantinopol s-a opus luptei monofizite pe care Basilicus o purta, dar acesta s-a dus chiar la Daniil pentru a obţine binecuvântarea sfântului. Însa, în loc de a primi binecuvântare, el a fost condamnat. Deoarece credinţa ortodoxă era pusa la încercare, Acachie l-a implorat pe Daniil să se coboare de pe stâlp şi să vină la Constantinopol în Biserica Sfânta Sofia, unde să îl confrunte pe Împăratul Basilicus. Aşadar, pentru singura dată în treizeci şi trei de ani de viaţă pe stâlp, Daniil s-a coborât pentru a merge la Biserica Sfânta Sofia să-l înfrunte pe Împărat. Aflându-se în prezenta lui Daniil de care fusese condamnat, cât şi înaintea credincioşilor din marea biserică, lui Basilicus i s-a cerut să-şi afirme crezul. În aceste momente Patriarhul Acachie îngenunchease în faţa lui Basilicus, iar ca răspuns la îndemnul lui Daniil de a se urma calea păcii, Basilicus a mărturisit credinţa ortodoxă.
Daniil s-a întors apoi pe stâlpul său, unde a rămas până la adormirea sa din 11 decembrie, 493.
Sursa text : http://ro.orthodoxwiki.org/
Sursa imagine : http://www.doxologia.ro/