Cuvantul
caritas vine lingvistic din latinul carus si inseamna
scump, iubit. Cu caritas sunt, de asemenea, desemnate numeroasele fapte ale dragostei crestine. De aici, probabil, punerea pe aceeasi treapta a cuvantului
caritas cu cel al dragostei care se pastreaza in desemnarea faptelor crestine.
Cel dintai temei al termenului
filantropie este Intruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, ca forma cea mai concreta a dragostei mergand pana la moarte si inca moarte pe Cruce. Deci motivul intruparii este marea
filantropie a lui Dumnezeu,
caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul sau Cel Unul Nascut, L-a dat, ca tot cel ce crede in El sa nu moara si sa aiba viata vesnica.Iisus Hristos recapituleaza, Se jertfeste si moare pentru toti oamenii, realizand astfel impacarea oamenilor cu Dumnezeu. Aceasta impacare este echivalenta cu o recreare a lumii, de aceea Mantuitorul este numit
Noul Adam. El prin toata lucrarea Sa, n-a facut altceva decat implinirea unei slujiri:
Parinte, lucrul ce Mi L-ai dat, L-am savarsit. Unii autori cred ca iudeii L-au respins pe Hristos pentru ca le-a fost greu sa se impace cu ideea ca exista un Dumnezeu atat de jertfelnic si slujitor.
Sintagma
iubirea de aproapeleare un continut complex;
formele fundamentale ale iubirii sunt iertarea aproapelui si slujirea aproapelui. Iubirea si slujirea semenului nu se practica numai acolo unde exista lipsa, suferinta, mizerie, caci daca filantropia s-ar reduce la acoperirea acestor nevoi, ea ar disparea o data cu ele. "Adevarata problema sociala nu este a bogatiei, a saraciei sau a abundentei, ci a vietii si a mortii, a intoarcerii universale la viata". Cuvantul
mila, a suferi impreuna; compatimim pe cineva nu numai atunci cand este in lipsa, ci si atunci cand este patimas, cand nu traieste dupa invatatura Bisericii, sau cand s-a rupt de ea; deci suferim impreuna cu cei pe care ii iubim.
In vechime,
diaconia a avut trei intelesuri :
1.darul pe care diaconii il ofereau saracilor;
2.pomana oferita in manastiri;
3.functia de diacon. Slujirea lui Hristos, Dumnezeu-Om este dubla: este Dumnezeu in slujirea oamenilor si Om in slujirea oamenilor. Omul nu mai este numai beneficiar al mantuirii prin Iisus Hristos, ci si impreuna lucrator cu El si slujitor. Aceste temeiuri ne obliga in actul filantropic si diaconal sa avem constiinta ca lucram impreuna cu Dumnezeu si Dumnezeu lucreaza impreuna cu noi.
Responsabilitatea actului filantropic ne obliga sa slujim ca Domnului. Baza teologica a intruparii, mantuirii si slujirii o constituie unitatea in Dumnezeu si om. Filantropia se incadreaza in opera mantuirii.Hristos instituie slujirea ca relatie esentiala intre Dumnezeu si om, dar si intre oameni, fiindca slujirea omului este, in fond, o slujire a lui Dumnezeu, cu Care credinciosii sunt chemati sa intre in unitate. Cea dintai consacrare a
diaconiei filantropice in Noul Testament a fost instituirea apostolatului de catre Insusi Iisus Hristos, respectiv a celor 12 Apostoli. E vorba de misiunea trimiterii lor in lume si propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu.
Slujirea in smerenie e aratata de Mantuitorul in modul cel mai concret prin spalarea picioarelor si poate fi o paradigma a slujirii filantropice :
"Sa faceti cum am facut Eu", le-a poruncit Hristos.
Un alt aspect al slujirii a fost enuntat de Mantuitorul cu ocazia descrierii Judecatii din urma. Iisus face din slujire, un criteriu de mantuire : Hristos se identifica cu fiecare din noi, de aceea oamenii, slujindu-se reciproc, slujesc si lui Hristos; a da de mancare celui flamand, a da de baut celui insetat- iata calea prin care se mosteneste Imparatia. Prima trasatura caracteristica a iubirii de semeni consta in aceea ca este practicata de credinciosi. "El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 22, 37-39.)
Exista o multime de institutii de binefacere care lucreaza in baza celei de-a doua porunci; insa ele nu reprezinta filantropia crestina; sunt cel mult organizatii umanitare.Functia preventiva a filantropiei crestine este evidenta atat in scrierile biblice cat si in operele Sfintilor Parinti : iubirea de care vorbeste Scriptura se indreapta spre semenii nostri, adica spre toti oamenii, nu numai spre cei saraci si bolnavi, ci si spre cei care pot deveni oricand saraci sau bolnavi. Se indeamna la iertarea datoriilor, indemnand creditorii la bunatate si generozitate, prevenind lipsurile si suferinta datornicilor.
In lumea creata, toate sunt de obste, ne convinge Sfantul Ioan Gura de Aur, in lucrarea Putul. Toate sunt comune tuturor adica : firea, cerul, soarele, luna stelele, marea, focul, apa, pamantul, viata, moartea, tineretea, batranetea, boala, sanatatea, hrana, imbracamintea si cele duhovnicesti.
Actul caritabil crestin nu este o simpla donatie; el e sustinut si integrat de puterile iubirii. Actul caritabil crestin se face prin Biserica, in numele Bisericii Crestinul inalta rugaciuni pentru a avea prilejul sa dea si pentru ca ajutoarele sa fie bine primite: " Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor"(2 Cor 8,4) si "Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, Ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către sfinţi."(Rm 15, 30-31).
Filantropia crestina se face cu inima buna: "Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere şi peste putere"(2Cor 8,3) cu nevinovatie : "Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!"(Rm 12,8) fara ingamfare: " Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri."(Mt 6,1) in ascuns: "Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."(Mt 6, 3-4) fara gandul de a lua inapoi: "Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi."(Lc 6, 35) din destul: "Ci precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi."(2Cor 8,7) dupa putere: "În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni."(1Cor 16, 2)
Din mila fata de neamul omenesc, Hristos S-a intrupat si Si-a asumat pentru o clipa timpul finit si Crucea Golgotei. Mila lui Dumnezeu se intinde deopotriva asupra lui Israel si asupra paganilor si asupra tuturor celor care se tem de El. Mila lui Dumnezeu ii cuprinde de asemenea, pe cei care-L cheama, pe cei care se caiesc, pe cei infranati, pe cei pedepsiti, pe cei plini de nadejde, pe cei impilati.
dr. Pavel Chirila