Sfantul Ioan Botezatorul este mărturisit de Hristos mai mare decât toţi cei născuţi din femei,
şi mai mult de prooroc. El, care a săltat în pântecele maicii sale, şi a propovăduit oamenilor venirea
Mântuitorului nostru, apoi a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Sfantul a fost
fecior al lui Zaharia, arhiereul şi al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduinţă.
Tot el a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, şi a umplut toată lumea de bucurie.
Drept aceea şi îngerii astăzi se bucură cu oamenii, şi toată lumea este plină de bucurie şi
de veselie. Soborul lui are loc în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia.
Mântuitorul lumii, spunea ucenicilor Săi si tuturor oamenilor: Ce-ati iesit să vedeti în pustie?
Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi?
Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti?
Au doară prooroc? Si apoi le explică: "Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decât
prooroc este Ioan Botezătorul!" Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut
din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.
Acest dumnezeiesc prooroc, a fost vestit de catre Isaia, zicând: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu
înaintea fetei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie,
gătiti calea Domnului, drepte faceti cărările Lui.
Dumnezeiestii Părinti Ioachim si Ana precum si Sfântul Prooroc Zaharia si Elisabeta,au depus multe
eforturi pentru că treceau zilele lor si nu aveau fii. Povara mare era în Legea Veche să nu ai copii;
pentru că cei ce nu aveau copii se socoteau oameni blestemati, pomi neroditori, oameni de la care
darul lui Dumnezeu s-a depărtat si i-a lăsat seci, fără copii. Dimpotrivă, cei ce aveau familie mare
si copii multi, cum a avut Patriarhul Iacov, doisprezece feciori, care s-au numit toti patriarhi,
era un semn mare si o binecuvântare. O familie numeroasă este binecuvântată de Dumnezeu. De aceea acesti
dumnezeiesti oameni sfinti, fiind sterpi, nu numai că primeau necinste de la popor, dar chiar când
se duceau cu jertfe la Sion în biserică, nu le erau primite jertfele. Ne avand copii, nu erau binecuvântati
de Dumnezeu, fiind sterpi, pustii de darul Lui. De aceea cu multă jale si plângere se întorceau înapoi
defăimati de preoti, de arhierei si de tot poporul pentru nerodirea lor.
Cu osteneală, cu rugăciuni, cu milostenii si cu multă facere de bine s-a rânduit, cu ajutorul
Preasfântului Dumnezeu, ca acesti oameni să aibă fii.
Sanzienele
Sarbatoarea de Sânziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul
recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec de crestinism, pagânism si vrajitorie.
In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna
ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica,
cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor,
zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac. Sânzienele erau socotite de tinerele fete si
un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce,
iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis,
e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul
ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si
insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.
Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice
de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri.
Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii
cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce
au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe
la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei.
El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita
cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala,
copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.
Puterea ierburilor
Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca "iarba Sfantului Ion": este vorba de sanziana,
cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca "iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate".
Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti
cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii. "Pusa sub perna, floarea de sanziene
ii va arata in vis fetei cine va fi viitorul ei sot". (enciclopedia-dacica.ro)
