Ideile despre fericire au fost foarte diferite in omenire. Cei mai multi socoteau ca fericirea nu poate fi adusa decat de bogatie,
de o stare sociala buna si de satisfacerea tuturor placerilor. Saracia, suferinta, nedreptatea erau contrare ideilor despre fericire.
Mantuitorul a adus o idee noua despre fericire. El pune ca izvor al fericirii multumirea sufleteasca a omului, rezultata
din indeplinirea constiincioasa a datoriilor in orice situatie sociala s-ar gasi. Fericirea e un bun de care trebuie sa se impartaseasca
orice om, nu numai aceia care dispun de avere sau de pozitii sociale. De aceea trebuiau gasite mijloacele prin care orice om sa-si
procure fericirea. Aceasta trebuie sa priveasca nu numai viata pamanteasca a omului, care e scurta si nesigura, ci si viata vesnica dupa
moarte.
Mantuitorul Hristos a stabilit mijloacele prin care omul poate ajunge la adevarata fericire, in predica pe care a tinut-o pe un munte
in Galileea. El a stabilit noua puncte de invatatura despre fericire: fericirile evanghelice. Crestinul, implinind aceste invataturi
isi poate castiga multumirea sufleteasca in aceasta viata si fericirea desavarsita in viata viitoare.

1.Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor
Duhurile rele au stapanit si stapanesc omenirea. Mantuitorul indeamna pe cei credinciosi Lui a se feri de asemenea duhuri,
daca voiesc sa fie fericiti. Cel invatat sa nu se laude cu invatatura lui, fiindca nimeni nu a ajuns la marginile stiintei.
Stiinta lui sa o puna in folosul omenirii, nu sa se laude cu ea sau sa intrebuinteze cunostintele lui, doar in folosul sau.
Deci prin saraci cu duhul se inteleg oamenii modesti, nesatapaniti de duhuri rele si de mandrie. sfantul Apostol Pavel
era credincios si foarte invatat, dar nu se lauda nici cu credinta, nici cu invatatura lui; singura lui lauda era cand suferea pentru
Mantuitorul:" Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos."

2.Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia
Mantuitorul fagaduieste fericirea celor ce-si plang greselile si pacatele, fiindca asemenea oameni se indrepteaza si nu mai gresesc in viitor.
Daca omul isi plange suferinta si se roaga lui Dumnezeu sa il scape de ea, Dumnezeu il ajuta si i-o usureaza. Sunt, insa oameni care
adreseaza lui Dumnezeu cuvinte si ganduri rele cand sunt in suferinte; insa aceia se incarca si mai mult de pacate.Suferinta provine din cauza
greselilor omului sau ale societatii, de aceea trebuie indreptate rugaciuni si pocainta inaintea Domnului.

3.Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul
Celor blanzi, Mantuitorul le promite ca vor mosteni pamantul, fiindca acestia sunt respectati si de cei buni si de cei rai, de credinciosi
si de cei necredinciosi. "fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii"; " învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima"

4.Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate ca aceia se vor satura
Este vorba despre oamenii care sufera fara sa fie vinovati, din cauza rautatii omenesti, sau sufera incercari din partea lui Dumnezeu.
Totusi ei le suporta cu rabdare si asteapta cu incredere sa li se faca dreptate din partea oamenilor, dar mai mult: din partea lui Dumnezeu.
Un bun exemplu este Iov, pe care Dumnezeu l-a dat pilda de credinta si rabdare. Dumnezeu rasplateste credinta, rabdarea si staruinta
in dreptatea pe care o astepta Iov, oferindu-i dubla fericire.
Mai exista inca oameni care sa flamanzesc de dreptate, cei care nu se multumesc cu binele ce l-au facut si doresc sa faca mult mai mult.
Exista si bolile sau suferintele venite asupra altora, a caror cauza nu o pot cunoaste. Ei le socotesc incercari de la Dumnezeu si se roaga
cu incredere sa scape de ele.

5.Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui
Mantuitorul Hristos a recomandat milostivirea ca cel mai bun mijloc de a mosteni Imparatia Cerurilor. El spune explicit ce rasplata
frumoasa au de la Dumnezeu oamenii milostivi. Ei primesc rasplata inca in lumea aceasta prin multumirea sufleteasca ce o au, si prin respectul
celorlalti.:"Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.Căci flămând am fost
şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut
unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut."

6.Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
Pacatul intineaza sufletul si inima omului, insa omul nevinovat are sufletul curat. Acesta poate privi senin in fata oricui.
Omul vinovat se teme fiindca nu are suflet curat, iar daca asa se petrece in viata, asa va fi si la judecata dumnezeiasca: cei curati
vor putea privi la fata Mantuitorului. Omul curat la suflet nu e deloc apreciat de semenii lui, e adesea ironizat si ademenit de cei
corupti si plini de pacate. Aceste ironii si batjocuri ii descurajeaza pe multi si-i arunca in noroiul pacatelor.
Sfanta Scriptura arata chiar ca cei curati la suflet pot vedea marirea lui Dumnezeu cu ochii trupesti,precum profetul Isaia a vazut in
vedenie marirea lui Dumnezeu si ingerii care inconjurau Tronul dumnezeiesc. La fel si arhidiaconul Stefan a vazut cerurile deschise
si pe Fiul Omului stand de-a dreapta maririi lui Dumnezeu.

7.Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema
Facatorii de pace sunt numiti aceia care traiesc in buna intelegere cu semenii lor si staruiesc sa faca pace si in jurul lor.Ei lucreaza
pentru stabilirea pacii intre oameni asa cum Mantuitorul Hristos a staruit pentru impacarea lumii cu Dumnezeu. Asemenea oameni urmaresc
acelasi scop ca si Mantuitorul si de aceea sunt numiti "fiii lui Dumnezeu".

8.Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imparatia Cerurilor
Prigonirea omului din cauza invidiei a inceput inca din Rai, cand duhul necurat a indemnat pe primii oameni sa incalce porunca lui Dumnezeu.
Mantuitorul stia ca credinciosii Lui vor suferi prigoana:"Daca pe Mine m-au prigonit, si pe voi va vor prigoni". Statornicia in invatatura
evanghelica verifica credinta si taria sufleteasca. Deci aici este vorba atat de cei care sufera cu rabdare prigoniri nedrepte pentru adevar,
cat mai ales aceia care aveau sa sufere pentru invatatura Mantuitorului.

9.Ferici veti fi, cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind. Pentru Mine.
Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa e in ceruri
Aceste cuvinte se refera mai ales la Sfintii Apostoli si la urmasii lor directi; iar in al doilea rand pe cei care sufera pentru raspandirea
invataturii crestine. "Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura."
"Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor;"
Cele spuse de Mantuitorul s-au indeplinit fiindca apostolii au suferit batai,inchisori,prigoana, ucidere. Dupa incetarea persecutiilor,
aproape neintrerupt pana in ziua de azi, epsicopii,preotii si diaconii au fost si sunt atacati de necredinciosi si de atei.
Chiar cei credinciosi nu mai dau ascultare si respect cuvenit ierarhiei bisericesti.
Acelasi lucru se petrece si cu misionarii crestini care raspandesc crestinismul printre popoarele necrestine sau salbatice. Tuturor, Mantuitorul
le spune :"Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa e in Ceruri!".
Morala Crestina, Econom D. Georgescu, 1934