Maria primeste de la inger vestea mortii apropiate

Iar dupa ce in vremea Cincizecimii apostolii, umplandu-se de mangaierea dumnezeiescului har, au fost trimisi la invatarea Evangheliei unul intr-o parte, altul in alta si acum se vestea propovaduirea credintei. Fecioara locuia iarasi cu ucenicul cel iubit caruia ii fusese incredintata, in casa acestuia din Sion, dandu-i-se cinste din partea tuturor ca unei Maici a lui Dumnezeu. Dar cum si ea trebuia sa guste moartea (si oare cum nu, daca si Fiul ei a gustat-o fiind om cu adevarat ?), inaintand in varsta si ajungand la adanca batranete, a sosit vremea iesirii ei din trup; ea este initiata de catre Fiul ei printr-un inger ca are sa plece la El, asa cum a fost si mai inainte cand a trebuit sa vina Acela in pantecele ei. Deci imediat cum a fost anuntata despre iesirea ei, socotind ca acesta e un lucru pentru care sa se bucure nespus (ce era mai placut pentru ea decat sa fie impreuna cu Fiul ei ?), ea a poruncit sa se aduca cat mai multe lumini. Casa a fost curatita, patul si iatacul au fost deopotriva impodobite, iar rudele si vecinii cati erau, au fost chemati sa ia parte la veselia ei. Si dupa ce toate au fost pregatite pentru iesirea ei din trup, ea face tuturor cunoscut celor adunati, mesajul Copilului ei venit prin inger. Le arata si ramura de palmier data ei de Acela care era un simbol al biruintei asupra mortii si o icoana a vietii vesnice, asa cum odinioara facusera copiii evreilor miscati de Dumnezeu, Fiului ei. Pe cand Acela se apropia de patima Lui, acestia I-au adus ramuri de palmier, aratand mai inainte biruinta Lui asupra mortii.

Iar acum, sosind vremea iesirii ei, Maica Vietii adevarate statea intinsa in patul ei , find de fata Ioan care o primise in casa lui si se numea alt fiu al ei, precum si persoane de vaza din Ierusalim, impreuna cu prietenele si rudele ei. Dar Maria, privind catre Ioan cel feciorelnic si vorbind putine cu el, a zis: „Cele doua camasi pe care le-am avut toata viata acoperamant trupului meu,poruncesc sa fie date acestor doua femei de aici !”. Iar ele erau vaduve si legate de ea mai mult decat celelalte. Deci ea a zis acestea,iar cei de fata vazand semnele iesirii ei din trup, aveau in ochi lacrimi. Cine putea suporta fara suferinta lipsirea de o asemenea femeie ? Dupa acestea Fiul ei coboara din Cer luandu-i sufletul ei dumnezeiesc, dar ii strange pe nori si pe ucenicii Lui, ca sa dea ingroparii cinstitul ei trup.

Adormirea Mariei

Deci cand Nascatoarea de Dumnezeu i-a vazut, a cunoscut pricina pentru care au fost chemati, a ascultat cererile pe care le avea fiecare,le-a impartit pe drept cuvant binecuvantari :”Voi insa bucurati-va, copii si nu plangeti deloc iesirea mea, ci socotiti-o mai degraba plina de bucuria cea adevarata. Si trupul acesta al meu asa sa-l predati mormantului in forma in care il voi lasa eu.” Si vorbind asa, s-a intins pe patul ei, caci vedea deja pe Domnul venind la ea cu multime de ingeri, s-a bucurat zicand:”Fie mie, Doamne, iarasi dupa cuvantul Tau !”, apoi si-a dat duhul ca in somn si l-a pus in mainile iubite ale Fiului sau.

Inmormantarea Mariei

Deci corul apostolilor si toti barbatii si femeile de seama cati erau acolo inconjurand in cerc sfantul trup al Fecioarei l-au cinstit cu imne funebre. Vazduhul si cerul s-au sfintit prin urcarea duhului ei; iar pamantul in chip asemanator pune asezarea in el a sfantului trup. Invaluit in giulgiuri curate, curatul trup a fost asezat iarasi pe pat si asa, puterile intelegatoare cantand imne iar apostolii si dumnezeiestii parinti cantand cantari cuvenite lui Dumnezeu, dumnezeiescul chivot a fost purtat cu zeci de mii de lumini pe mainile si umerii apostolilor din Sion spre locul numit Ghetsimani, escortat, precedat si urmat, pe drept cuvant de ingeri care il umbreau cu aripile lor, pompa fiind mai stralucita si mai cinstita decat la mutarea chivotului Vechiului Legamant al Domnului. (1Rg 6,1; 3Rg 8,4.)
Acestui lucru frumos si dumnezeiesc i se intampla insa si un lucru grav si denigrator, vrednic de pomenire spre slava si lauda drept-cinstitorilor si spre rusinea celor vicleni si alipiti pururea de raul necredintei. Pe cand acest sfant convoi a ajuns la Ghetsimani, in locul in care Nascatoarea de Dumnezeu se gandise mai dinainte sa fie dat mormantului neprihanitul ei trup, cel mai nebun si mai nerusinat dintre iudei s-a napustit asupra nasaliei purtate, plin de o navala si nebunie irationala; scopul lui fiind sa doboare la pamant si sa batjocoreasca.

Dreptatea dumnezeiasca nu a stat nepasatoare, ci mainile care s-au purtat spre nasalie au fost numaidecat retezate de la coatePentru ca acum era lipsit de maini si nu le mai avea ca sa le intinda spre implorare, el scoase lacrimi din ochi si ceru vindecarea. Indata cei ce duceau patul s-au oprit, iar cel ce suferise taierea s-a apropiat, iar madularele retezate fiindu-i potrivite de la coate la porunca lui Petru, indata a urmat vindecarea mainilor.

Inaltarea Mariei la cer

De aici, preasfantul trup a fost dus la Ghetsimani si acolo a fost predat mormantului, ca si Fiul ei care a fost ingropat si El omeneste. Trei zile intregi sfintii apostoli au ramas la mormant ascultand imne dumnezeiasti cantate de sus; dar dupa a treia zi, intrucat unul din apstoli s-a intamplat sa lipseasca de la ingropaciune din motive tinand de o iconomie mai dumnezeiasca, asa incat aceasta minunata departare sa se faca cunoscuta tututor. Abia la sfarsit vine si el si lucrul i se face prilej de mare si nemasurata intristare fiindca nu a luat parte la un eveniment atat de important. Apostolii au socotit ca nu e drept ca el sa nu vada trupul Mariei, si poruncesc sa i se deschida indata mormantul; insa comoara din interior nu mai era nicaieri. Cuvantul cel nascut din ea a mutat-o intreaga la Sine Insusi si a binevoit ca ea sa vietuiasca si sa fie impreuna cu El pururea. Iar in locul preacuratului sau trup, ea ne-a lasat mostenire vesmantul ei.

Simeon Metafrastul (Trei vieti bizantine ale Maicii Domnului)