Femeia moderna simte de multa vreme ca sufletului sau ii lipseste orice element de tarie, consecventa si spiritualitate
barbateasca. Anima christiana din ea doreste o dezvoltare integrala, dupa o eliberare din marginirea fiintei sexuale,
care i-a canalizat educatia in sens unilateral. Dar ascultand de aceasta necesitate si de acest sentiment,
femeia moderna s-a ratacit cu totul: ea se gandea sa vina in ajutorul barbatului pentru a-i castiga respectul integral; dar in realitate ea a ajuns un simplu mijloc, o jumatate de fiinta, lipsita de integritatea care poate pretinde respectul integral.
Ea s-a gandit sa imbratiseze profesiunile barbatesti, pentru a-si cuceri egalitatea drepturilor; in realitate aceste profesii
au patruns in lumea femeii impunandu-i metodele de educatie si de munca masculina.

Femeia moderna a intrat in politica pentru a castiga votul femeilor, insa ea a obtinut o dezechilibrare mai profunda decat a barbatului, iar culturii i s-a rapit orice rezistenta fata de vulgarizarea sufletului prin politica.

Crestinismul militeaza si predica pentru egalitatea femeii cu barbatul, pentru nivelarea unilateralitatii dintre sexe; dar pe cu totul
alta cale decat a incercat sa o faca omul modern cu dibuirea lui neinteleapta care l-a purtat dintr-o ratacire in alta.
Crestinismul stie sa puna in valoare atat barbatii cat si femeile prin avantajele celuilalt, fara sa atinga caracterul specific
si insusirile lor diferite; dimpotriva el le fortifica.

Crestinismul a trezit in sufletul barbatului sentimentul etern feminin al milei si compasiunii creind in felul acesta cavalerismul
si disciplinand iubirea. Pe de alta parte crestinismul a sadit in sufletul femeii un element barbatesc, dar nu pentru a face din
femeie barbat, ci pentru a imprumuta femeii curajul barbatesc de a fi cu totul altfel decat barbatul, cum spunea Sfantul Augustin
despre mama sa:"O femeie delicata, dar barbateasca prin credinta ei !"

Crestinismul a unit afirmarea de sine intr-un fel cu totul nou; nu slabind-o pe una prin cealalta, ci sadind in suflet duhul
nezdruncinat al lepadarii de sine, eroismul care nu se vedea decat pe campul de lupta, el l-a transpus in iubire, creand in felul acesta iubirea eroica, a impreunat ceea ce este mai delicat cu ceea ce este mai puternic, a impreunat iubirea cu vointa atotbiruitoare
rezultand iubirea atotbiruitoare.

Din aceasta ingemanare a unor insusiri atat de diferite, pana acum s-au nascut acele neasemanate caractere de femei, acele mucenite care s-au dus la moarte cu certitudine stralucitoare. In pasul martirelor crestine rasuna pasul de bronz al legiunilor romane-aici s-au imbratisat delicatetea cea mai pura cu taria si consecventa dispretuitoare de moarte.

In lumina acestei opere a crestinismului si in lumina idealului feminin ce l-a zamislit trebuie judecata toata misiunea femeii.
Femeia va fi asemenea barbatului numai cand va fi in stare sa opuna Imparatiei Universale a puterii barbatesti, Imparatia Universala a iubirii desavarsite.
Aceasta nu inseamna o ingustare a sufletului femeii, ci fixarea unui ideal care ii va da ei puterea de a-si aduce in slujba sa toate
mijloacele educatiei si de a ajunge cat mai departe fara sa se rataceasca.

Barbatul este organizatorul tehnic si politic; de la femeie ar trebui sa vina: insufletirea organizatiei, cea mai delicata legatura intre om si om, cea mai inalta si profunda intelegere a celuilalt, duhul casniciei devotate, in care in locul egoismului indracit
si al puterilor potrivnice vietii guverneaza puterile aducatoare de pace.

De aceea suprema si cea mai insemnata profesie femeiasca este desavarsirea in dragoste; daca aceasta chemare nu este implinita
orice efort profesional feminin, nu ramane decat un joc macabruiar cultura omeneasca este sortita sa se sfarame de zidurile urii.

F.W.Forester-Hristos si Viata Omeneasca, Sibiu 1926