Pentru desavarsirea vietii morale, crestinul are la indemana si sfaturile evanghelice. Ele nu sunt obligatorii cum sunt poruncile
Decalogului.Sunt lasate la alegerea crestinului, pe cand poruncile nu sunt lasate la vointa fiecaruia si neascultarea lor
poate atrage pedeapsa. Poruncile ne obliga sa facem binele si ne opresc de la rau. La mijloc este binele permis insa neobligatoriu;
si la facerea acelui bine se refera sfaturile evanghelice.Cel care duce la indeplinire si sfaturile evanghelice (pe langa Decalog)
se va bucura de o rasplata deosebita fiindca de buna voie si-a ales aceste mijloace de mantuire.

Sfaturile evanghelice sunt trei: saracia si castitatea benevola si supunerea catre un conducator spiritual.

1.Saracia benevola
Dupa invatatura Mantuitorului, omul poate strange avere chiar mai multa decat ii e necesar pentru intretinerea sa personala, cu conditia sa o stranga pe cai benefice si sa o intrebuinteze in slujba binelui.Asadar, omul nu e obligat sa traiasca in saracie.
Pentru a ajunge la desavarsire morala si pentru a lua asupra-si sarcina de apostol, Mantuitorul sfatuieste pe acesti oameni sa se
desparta de averea lor.

O data a venit la Hristos un tanar bogat si L-a intrebat ce sa faca spre a mosteni viata vesnica. Mantuitorul l-a sfatuit sa pazeasca
poruncile si in plus: " Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii." (Matei 19, 16-22).
Tanarul a plecat intristat fiindca el avea multe avutii, mostenite ca responsabilitate de la parinti, si ii era greu sa se desparta de acestea.

In aceasta convorbire a Mantuitorului cu tanarul bogat, se stabilesc doua grade de perfectiune morala. Un grad egal pentru toti, care se castiga prin implinirea poruncilor Legii; si o alta perfectiune deosebita care se obtine facand mai multe decat prevede Legea.
Tanarul dorea acea perfectiune; de aceea Mantuitorul L-a sfatuit sa se supuna saraciei benevole.
Saracia benevola este recomandata celor ce sunt devotati raspandirii invataturii si scopurilor inalte ale Bisericii.Averea se cere
ingrijita, ea leaga pe om de o anumita localitate si nu-i da posibilitatea sa aiba o alta ocupatie permanenta in afara de casa sa.
El nu poate practica apostolatul pentru a raspandi invatatura. Apostolii si-au parasit averile si familiile ca sa raspandeasca
invatatura Mantuitorului.De aceea, apostolul Petru, dupa plecarea tanarului bogat a intrebat pe Hristos: Iata, noi am lasat toate
si am urmat Tie. oare ce va fi cu noi ?"Mantuitorul le-a raspuns ca la judecata cea din urmavor sedea si eu pe douasprezece scaune
si vor judeca cele 12 semintii ale lui Israel.(Matei 19, 27-29)

Din aceste cuvinte, se vadeste ca Mantuitorul ii sfatuieste pe oameni sa se lipseasca de averi atunci cand ei sunt decisi sa isi puna
viata in slujba Bisericii si cand sunt pregatiti sa se ridice la un grad de perfectiune sufleteasca inalta. Saracia benevola
o practica cei care intra in monahism, moment in care ei isi impart saracilor toate posesiunile lor. Monahul nu trebuie sa aiba
alte grija sau preocupare decat cea a rugaciunii, a implinirii indatoririlor calugaresti si a ramane in slujba Bisericii.

2.Castitatea benevola
Casatoria e o institutie dumnezeiasca si Biserica a ridicat-o la rangul de Taina.Pentru scopuri inalte, atat morale cat si crestine
si pentru dezzvoltarea exclusiva a slujirii dumnezeiesti, se recomanda castitatea.
Apostolul Pavel vorbeste despre folosul castitatii; dar precizeaza ca aceste este un sfat al sau si nu o porunca: " N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? ...Ci îmi chinuiesc@ trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic." (1Cor 9,5 si 27)

"Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă" (Mt 19, 10-12)
Se deduce ca aceasta castitate este laudata si recomandata pentru scopuri inalte si duhovnicesti. Castitatii benevole i se supun monahii, fiindca ei fagaduiesc in fata lui Dumnezeu ca I se vor dedica toata viata.Exista si alti oameni (barbati si femei)
care nu intra in manastire, dar traiesc in castitate benevola si asumata toata viata lor.Astazi sunt putini, insa la inceputurile
Crestinismului erau mult mai multi. Ei fac aceasta alegere in scopuri crestine si bisericesti.

3.Supunerea catre un superior spiritual
Aceasta supunere este regasita inca din Vechiul Testament, cand oamenii se supuneau lui Dumnezeu si Decalogului. Acelasi lucru l-a cerut Mantuitorul apostolilor Sai: " Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre." (Mt 11,29)
Omul simte nevoia sa aiba un conducator care sa-l sfatuiasca si sa-l indrume. Copilul are trebuinta de conducerea parintilor si sfatul profesorilor, varstnicul de sfatul altuia. In felul acesta, se cade mai rar in greseli. Conducatorul spiritual, pentru un crestin este duhovnicul, preotul caruia ii cere sfat in imprejurarile vietii cautand sa evite caderea in pacate.

Exista crestini care stiu sa renunte la ambitii si orgolii personale si, condusi de smerenia crestina, isi aleg un conducator,
sfatuitor spiritual de care asculta toata viata. Dintre acestia, unii chiar intra in monahism si renunta la avere, la casatorie si isi iau angajamentul de a se supune superiorului manastirii.

La desavarsirea morala poate ajunge orice crestin care implineste poruncile Bisericii si practica sfaturile evanghelice. A intrebuinta intelept averea dand ajutor saracilor si facand fapte de caritate, a pastra castitatea, cand e casatorit sau necasatorit, a cere sfatul duhovnicului si a se supune poruncilor Bisericii si tuturor datoriilor crestinesti; acestea le poate face crestinul cand voieste si e stapan pe sine si pe actele sale.

Morala Crestina