Dumnezeu a vorbit. Dumnezeu a lucrat. în Biblie se găsesc expuse şi tălmăcite cuvintele dumnezeieşti. Pentru mulţi aceste cuvinte răman acolo. In ceea ce îi priveşte, aceşti oameni, ei cred că ce a spus Dumnezeu face parte numai din istoria veche. Dar această revelaţie ne obligă să acţionăm. Trebuie ca mesajul biblic să pătrundă în vieţile noastre. Dumnezeu a vorbit, dar oare am ascultat noi de Cuvantul Lui ? Dumnezeu a lucrat, dar am tras noi profit din lucrarea Lui ? Ce trebuie să facem ? Un lucru însă este necesar să-l înţelegem de la început: noi trebuie să căutăm. Dumnezeu ne-a căutat, El ne caută şi astăzi, dar şi noi trebuie să-L căutăm. Cea mai mare plangere a lui Dumnezeu împotriva omului este că omul nu-L caută. "Domnul se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici: nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar" (Ps 14 : 2-3). Totuşi Isus a făgăduit că "cine caută, găseşte" (Matei 7 : 8). Dacă nu căutăm, niciodată nu vom găsi. Păstorul şi-a căutat oaia pierdută, pană cand a găsit-o. Femeia şi-a căutat banul de argint pierdut, pană cand l-a găsit. De ce să ne închipuim noi că vom găsi fără a căuta ? Dumnezeu doreşte a fi găsit, dar numai de cei care îl caută.

Trebuie să căutăm cu stăruinţă. Un filosof spunea, "Omul îşi duce lenevia pană unde este posibil". Dar aici e vorba de o problemă serioasă: să lăsăm deci lenea şi apatia noastră naturală şi să ne dedăm mintea la cercetare. Ce să dea Dum­nezeu unui om uşuratic, care cere cu jumătate de gură ? "El răsplăteşte pe cei ce-L caută" (Evrei 11 : 6).
Trebuie să căutăm cu smerenie. Dacă lenea şi indiferenţa este o piedică pentru unii, mandria e o piedică şi mai mare pentru mulţi. Trebuie să recunoaştem că mintea noastră mărginită, ea singură nu poate să-L descopere pe Dum­nezeu, dacă nu ni S-ar descoperi El însuşi. Nu vreau să spun că trebuie să oprim chibzuirea raţională ; dimpotrivă, psalmistul ne îndeamnă să nu fim "ca un cal sau ca un catar fără pricepere" (Ps. 32 : 9). Să ne folosim de mintea noastră, dar să-i acceptăm limitele. Isus a zis : "Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămantului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor" (Matei 11 : 25). Este unul din motivele pentru care Iisus iubea aşa de mult pe copii : pe ei poţi să-i înveţi, ei nu sînt mandri, nici plini de ei înşişi şi nu au un duh de critică. Avem nevoie de mintea deschisă, smerită şi receptivă a copilaşului.

Trebuie să căutăm cu toată sinceritatea. Pentru a ne însuşi revelaţia lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm orice mandrie şi orice idee preconcepută. Orice student ştie ce primejdios este să te apropii de o materie cu idei preconcepute. Mulţi însă cercetează Biblia cu teoriile lor anticipate. Dar făgăduinţa lui Dumnezeu este adresată numai celui care cer­cetează cu seriozitate : "Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima" (Ier 29: 13). Deci să punem deoparte prejudecăţile noastre şi să ne deschidem mintea; se poate, la urma urmei, să fie adevărat creştinismul.

Trebuie să căutăm într-un spirit de ascultare. Această con­diţie este cea mai grea de îndeplinit. Căutand pe Dumnezeu, nu numai că trebuie să fim gata să ne revizuim ideile, ci şi să ne schimbăm vieţile noastre. învăţătura creştină este şi o provocare morală : dacă învăţătura este adevărată, trebuie să acceptăm această provocare. Dumnezeu nu este un obiect de curiozitate ; nu poţi să-L studiezi la telescop sau să-L pui sub microscop şi să-L găseşti "foarte interesant". Dumnezeu nu este "interesant" ci El ne tulbură. Ceea ce este adevărat pentru Dumnezeu este adevărat şi pentru Iisus Hristos. Noi avem de gand să-L observăm din punct de vedere intelectual; şi iată că ne dăm seama că El este cel ce ne observă spiritual. Rolurile s-au inversat. Noi îl studiem pe Aristot, şi ne îmbogăţim cunoştinţele ; dar studiindu-L pe Iisus noi suntem tulburaţi spiritualiceşte în sensul cel mai profund. Vedem că trebuie neapărat să ne alegem o atitudine a inimii, să luăm o hotărare a voinţei în faţa acestui Iisus. Putem să-L studiem pe Iisus obiectiv din punct de vedere intelectual, dar nu putem rămane neutri din punct de vedere moral. La aceasta se ajunge prin contactul sincer cu Iisus : "Am început numai Tn liniştea odăiţii noastre de student şi iată-ne acum chemaţi pe terenul hotărîrii morale" (P.C. Simpson : "Faptul lui Hristos").

Este ceea ce Isus vroia să spună unor ludei necredincioşi: Dacă vrea cineva să facă voia Lui (adică a lui Dumnezeu) va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine (Ioan 7:17). Făgăduinţa Sa este desluşită ; noi vom şti dacă Isus Hristos este adevărat sau nu, dacă învăţătura Lui a fost omenească sau dum­nezeiască. Dar această făgăduinţă se sprijineşte pe o con­diţie morală : trebuie să fim gata, nu numai să credem, dar să şi ascultăm de El. Dacă de la început refuzăm să ascultăm de voinţa lui Dumnezeu, cand El ne-o va face cunoscută, nu vom ajunge niciodată să avem siguranţa mantuirii.

Trebuie să conducem cercetarea noastră îndepărtand indiferenţa şi mandria, punand deoparte teoriile noastre si păcatul, şi să-L căutăm pe Dumnezeu, indiferent care ar fi consecinţele. Din tot ceea ce ne împiedică să-L căutăm efectiv pe Dumnezeu, cele mai grele de biruit sînt prejudecata intelectuală şi revolta morală. Amandouă ex­primă sentimentul de frică, cel mai mare duşman al adevărului. Frica ne zădărniceşte cercetarea. Ştim că a-L căuta pe Dumnezeu şi a-L primi pe Iisus Hristos ar putea să fie o experienţă tulburătoare. Aceasta ne-ar obliga să reexaminăm toată concepţia noastră asupra vieţii, şi să ne schimbăm întregul fel de a trăi. Un fel de moliciune in­telectuală şi morală ne face să şovăim. Nu găsim, pentru că nu căutăm. Şi nu căutăm, pentru că nu vrem să găsim, ştiind prea bine că cel mai bun mijloc de a nu găsi este de a nu căuta. Dumnezeu să ne dea curajul să căutăm. Se poate că v-aţi înşelat şi că, de fapt, Hristos avea dreptate. Şi dacă aveţi de gand să fiţi un cercetător smerit, cinstit, ascultător, veniţi la cartea care se declară revelaţia lui Dumnezeu. Citiţi mai cu seamă evangheliile, care vorbesc despre Iisus Hristos. Daţi-I Lui prilejul să se confrunte-cu voi şi să vă convingă de realitatea Sa. Veniţi, renunţand la voi înşivă, gata să credeţi şi să ascultaţi, dacă Dumnezeu vă convinge. De ce n-aţi citi evanghelia după Marcu, sau cea după Ioan ? Citiţi-o toată, ca să aibă un efect deplin. Apoi o recitiţi mai pe îndelete, un capitol pe zi. înainte de a citi, rugaţi-vă. lată ce aţi putea spune : "Dumnezeule, dacă Tu exişti (eu nu ştiu dacă exişti), şi dacă poţi auzi această rugăciune (eu nu ştiu dacă poţi), vreau să-Ţi spun că sunt un căutător sincer al adevărului. Arată-mi dacă Iisus este Fiul Tău şi Mantuitorul lumii. Şi dacă Tu îmi dai această convingere, mă angajez să-L accept ca pe Mantuitorul meu, să-L urmez ca pe Domnul meu".
Nici unul, dintre cei care s-au rugat astfel n-a fost dezam­ăgit. Dumnezeu nu rămane dator nimănui. El răsplăteşte pe oricine-L caută cu sinceritate şi seriozitate. Hristos a făgăduit desluşit: "Căutaţi şi veţi găsi (Matei 7 : 7)".

John R.W. Scott