"Domnului să ne rugăm" ne angajează la slujbă, nu suntem numai spectatori. De fapt, chiar nu suntem spectatori, ci suntem "împreună rugători" şi atunci, dacă nu ştim pentru ce să ne rugăm, nu avem pentru ce să ne rugăm, zicem "Doamne miluieşte-ne" în gol.
La noi la mănăstire a fost acum, de curand, un grup de elevi de la Şcoala de Cantăreţi din Bucureşti şi ne-au făcut nişte demonstraţii de ce ştiu ei. Au cantat frumos, numai că şi-au arătat şi cunoştinţele pe care nu era cazul să şi le arate. Şi anume, au cantat în limba greacă "Cuvine-se cu adevărat", "Sfinte Dumnezeule" şi apoi, la urmă, le-am spus: "Măi fraţilor, ce-aţi făcut voi nu este o rugăciune ci o demonstraţie". Altceva e rugăciunea şi altceva demonstraţia. Noi n-avem nevoie de demonstraţii, noi avem nevoie de rugăciuni. Şi dacă zici în limbă străină, noi ştim ce zici, dar de ce să zici în limbă străină cand poţi să zici în limba pe care o vorbim noi şi între noi şi cu Dumnezeu.
Aş dori apoi, dacă se poate, să ştiu caţi dintre voi caţi sunteţi aici, studenţi şi nestudenţi, ştiţi să cantaţi, ştiţi să daţi răspunsurile la Sfanta Liturghie? Va trebui să găsească cei de aici, de la mănăstire, posibilitatea să se cante o Liturghie pe care o ştiu cei mai mulţi, de exemplu cea pe glasul VIII şi să ne angajăm cu toţii la slujbă, pentru că altfel dă impresia de ritualism. Sau, cantă unul şi acela destul de încet şi maraie alţii pe langă el şi-l astupă şi cu ce putea să se audă. N-am nimic, e frumos să ţii un ison, dar să se audă foarte bine textul cantat. De aceea se rosteşte, ca să se angajeze toţi. Şi dacă se poate, caţi ştiţi să cantaţi, conduşi de cei care sunt la strană, să cantaţi toţi. Pentru că, altfel, deranjează faptul că unul cantă şi restul nu ştiu dacă şi ascultă, sau dacă au ce asculta. Şi la intensitate mai mare, adică nu încet, că nu vorbeşti numai cu Dumnezeu, pentru că dacă ai vorbi numai cu Dumnezeu atunci ai putea să vorbeşti numai în gand, căci Dumnezeu îţi aude şi gandurile, ci noi vorbim cu toţii şi atunci cantarea trebuie să fie la o anumită intensitate, pentru că biserica nu este prea mare, dar, totuşi, nu se aude. Aş vrea ca în zilele acestea pe care le trăim aici să fie un şuvoi de putere de cantare. Cei de la Timişoara, care aţi mai cantat la strană, angajaţi-vă, nu numai în sensul acesta că citiţi sau cantaţi numai cand vi se dă ceva, ci şi în sensul de a răspunde la cele zise de preot cu "Doamne miluieşte", cu toţii cu "Dă Doamne", cu toţii cu "Ţie Doamne", cu toţii cu "Amin", cu toţii. Şi-apoi la Sfanta Liturghie toate cate se ştiu canta să se cante.
Cat mai mulţi să se angajeze la slujire, pentru că la biserică nu slujeşte numai preotul, nu slujeşte numai cantăreţul, ci toţi credincioşii. Orice credincios trebuie să se socotească slujitor. Mergem să slujim la măsurile noastre, fiecare slujim la măsurile noastre. Nu mergem să ascultăm o slujbă, ci mergem să facem o slujbă. Nu mergem să ascultăm pe unii ce ştiu şi ce pot, ci mergem să participăm cu toţii. Deci, se poate şi eu vă pun în vedere treaba aceasta, să participaţi cu toate puterile voastre nu numai cu gandurile, ci şi cu cuvintele, pentru că am zis că slujbele sunt vuietul Duhului. Aşa cum avem aici aproape o apă care vuieşte, aşa trebuie să vuim şi noi. Duhul Sfant vorbeşte prin glasurile noastre. El nu are un glas al Lui, sau nu ştim noi ce glas are Duhul Sfant. Ştim că are o putere de influenţă, de intrare în conştiinţa oamenilor, ştim că a creat textele liturgice, pe care le folosim. Noi îi împrumutăm Duhului Sfant glasurile noastre şi cantăm şi slujim. Slujbele pe care le facem nu le facem numai pentru noi, ci le facem pentru întreaga Biserică şi pentru îtreaga umanitate, pentru lumea aceasta. Sfantul Ioan, cel ce a scris "Scara", spune că: "rugăciunea este întărirea lumii, rugăciunea ţine lumea". Atunci să participăm cu toţii, să ţinem lumea şi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu să participăm şi noi ca lumea aceasta să nu fie osandită, ci să fie iertată.
Domnul Hristos a spus că nu a venit să osandească lumea ci să mantuiască lumea. Mantuirea lumii este şi contribuţia noastră la rugăciune, la partea de slujire. Deci, dacă vă puteţi angaja, vă rog foarte frumos să vă angajaţi şi și rog şi pe cei de la mănăstire, cat suntem noi aici să se cante o liturghie care se presupune că o ştiu toţi.
Teofil Paraian, 21 iulie 1997
