Introducerea Craciunului
In anul 274 AD, solstitiul a cazut in 25 Decembrie. Imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data ca "Natalis Solis Invicti," festivalul nasterii Soarelui invincibil. In 320 AD, Papa Julius I a marcat 25 Decembrie ca zi oficiala a nasterii lui Iisus Hristos. In 325 AD, Constantin cel Mare, primul Imparat roman crestin, a schimbat in cele din urma sarbatorirea antica a solstitiului in Craciun, anuntand ca va fi o sarbatoare fixa, celebrata oficial ca Nasterea lui Christos.Chiar si asa, Craciunul nu a devenit foarte popular pana in secolul XIX.
Istoria Craciunului
In vremea romanilor, in ultima zi de iarna existau serbarile in onoarea lui Saturn (zeul recoltelor) si Mithras (zeul antic al luminii), o forma de venerare a soarelui ce a ajuns in Roma din Siria cu un secol inainte, cu cultul lui Sol Invictus. Anunta ca iarna nu este vesnica, ca viata continua, si era o invitatie de a-ti pastra buna dispozitie.
Ultima zi de iarna in emisfera nordica este intre 20 si 22 decembrie. Romanii sarbatoreau saturnaliile intre 17 si 24 decembrie..
Primii crestini
Pentru a evita persecutia din timpul festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casa cu ilice de saturnalii. Pe masura ce numarul crstinilor crestea si obiceiurile lor prelevau, sarbatorile au luat o turnura crestina. Insa biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt nasterea lui Hristos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea Episcop al Romei de la AD 125 la 136, si a declarat ca serviciul bisericesc ar trebui tinut in aceasta perioada pentru a sarbatori "Nasterea Domnului si Matuitorului." Oricum insa, cum nimeni nu era sigur cu adevarat cand s-a nascut Hristos, Nasterea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre).
In anul AD 274, solstitiul a cazut pe 25 decembrie. Imparatul Roman Aurelian a proclamat data ca "Natalis Solis Invicti," festivalul nasterii soarelui invincibil. In AD 320, Papa Julius I a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos.
In AD 325, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa pe 25 decembrie. A mai introdus si Duminica in a 7-a zi din saptamana ca de sarbatoare, si sarbatoarea mobila (Pastele). In AD 354, Episcopul Romei Liberius a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze nasterea lui iisus pe 25 decembrie.
Craciunul nu si-a capatat recunoasterea oficiala printre crestini decat relativ recent. In unele zone protestante sarbatorirea Craciunului a fost chiar interzisa. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660 prin asa numitele Legi Albastre, in credinta Craciunului ca o zi solemna.
Craciunul nu a fost nici macar o sarbatoare legala pana in secolul trecut, iar in acel timp, nu exista nici un personaj care sa-l intrupeze pe Mos Craciun (Santa Claus).
Craciunul devine popular
Popularitatea Craciunului a fost impulsionata in 1820 de cartea lui Washington Irving "Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall". In 1834, Regina Angliei Victoria si-a adus sotul german, Printul Albert, la Castelul, introducand in imperiu traditia bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa. Cu o saptamana inainte de Craciun in 1834, Charles Dickens a publicat O Colinda de Craciun (in care a scris ca Scrooge ii cerea lui Cratchit sa lucreze si despre intrunirea de Craciun a Congresului SUA). Era deja atat de popular incat nici biserica nici guvernele nu mai puteau ignora importanta Sarbatorilor Craciunului. In 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Craciunul sarbatoare legala. In 1837, cartea lui T.H. Hervey "Cartea Craciunului" a devenit de asemenea un best seller. In 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfantul Nicolae, patronul sfant al copiilor, pentru a-l crea pe Mos Craciun (Santa Claus). In 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Craciunul sarbatoare legala. An de an, tari din lumea intreaga incepeau sa recunoasca Craciunul ca zi in care se aniverseaza Nasterea lui Iisus.
Astazi, multe din obiceiurile pagane sunt reflectate in Craciun.
Pomul de Craciun
Se spune ca Sfantul Bonifaciu, un calugar din Crediton, Devonshire, Anglia care a fondat biserici crestine in Franta si Germania in secolul VII, a dat intr-o buna zi peste un grup de pagani adunati langa un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul si a salva viata copilului, Bonifaciu a doborat copacul cu o lovitura puternica de pumn. In locul sau a crescut un mic bradulet. Sfantul a spus paganilor proslavitori ca braduletul subtire era Copacul Vietii si era marturia vietii eterne a lui Hristos.
Se mai spune ca Sfantul Bonifaciu a folosit forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfanta Treime a Dumnezeului Tata, a Fiului si Sfantului Duh. Pana in secolul XII, pomii de Craciun erau atarnati de tavan ca un simbol al crestinatatii. Insa, in acele timpuri, dintr-un motiv pe care nimeni nu l-a putut explica, brazii erau atarnati cu varful in jos.
Copacii ca simbol
In timpul lui decembrie, in Evul Mediu, pe copaci erau atarnate mere rosii ca un simbol al sarbatoririi lui Adam si Eva si erau numiti copacii paradisului.
Primii pomi de Craciun
Prima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare la Riga in Lituania in 1510. In 1521, Printesa Hélčne de Mecklembourg a intodus bradul de Craciun in Paris dupa ce s-a casatorit cu Ducele de Orleans. Mai exista o referire scrisa cu privire la pomul de Craciun in Germania, datata din 1531. O alta referinta celebra, din 1601, este a unui vizitator la Strasbourg, Germania (acum parte din Franta) care a consemnat o familie care decora un copac cu "napolitane si bete de zahar aurii rasucite (zahar de orz) si flori de hartie de toate culorile."
Pomul de Craciun a fost intodus in Statele Unite de colonistii germani si de mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. In 1804, soldatii americani stationati la Fort Dearborn au tarat copaci din padurile inconjuratoare in baracile lor.
Marea Britanie a facut cunostinta cu pomii de Craciun in 1841, cand sotul german al reginei Victoria, Printul Albert a adus un brad de Craciun pentru familia regala la castelul Windsor. Obiceiul Bradului de Craciun s-a raspandit cu repeziciune in clasa mijlocie, spre muncitori, si prin colonii (unde steagul imperial flutura uneori in varful copacului).
Decoratiunile pomului de Craciun
Pomii erau decorati cu mere, prajituri si dulciuri timp de multe secole. Martin Luther a fost primul care a folosit lumanari pe pom, tarziu in secolul XVI. In 1842, Charles Minnegrode a introdus obiceiul decorarii pomilor in SUA in Williamsburg, Virginia.
In anii 1850, compania germana Lauscha, cu sediul in Thuringia, a inceput sa produca ghirlande de sticla de diferite forme pentru pomul de Craciun. Au introdus si Rauschgoldengel, ingerii tremuratori, imbracati in auriu. Ornamentele de sticla au ajuns in Marea Britanie in anii 1870, iar in America de Nord in jurul anilor 1880. In 1882, ornamentele au fost completate de luminile electrice de Craciun. Edward Johnson, un coleg al lui Thomas Edison, a aprins un copac de Craciun cu un sirag de 80 de beculete electrice pe care le-a fabricat singur. Pana in 1890, siragurile de lumini de Craciun erau deja produse in masa. In anii 1900, magazinele instalau pomi mari iluminati pentru a-si atrage clientii.
