Calendar de datini și tradiții populare. Credințe de Joimari

CREDINȚE de JOIMARI

Nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va ramâne leneş un an întreg. Dacă doarme o femeie, va veni Joimariţa care o va face incapabilă de lucru tot anul.
Morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii. În această zi lucrul nu este permis, credinţa populară spune că lucrul în afara gospodăriei ar atrage urgiile vremii urâte.

Oamenii obişnuiesc – unii chiar în curtea bisericii – să facă focuri pentru morţi, din vreascuri rupte cu mâna, sau să aprindă lumânări pe morminte, cu credinţa că în preajma Paştilor morţii se pregătesc să vină în vizită pe pământ. Focul morţilor e însoţit de pomeni.
Copiii umblă cu toaca prin sat, cântând: Toaca tocănelele,/ Joia, Joimărelele./ Paşte popa vacile/ Pe toate ogasele,/ Duminica-i Paştele.
Tinerii obişnuiesc să facă strigare peste sat, dând în vileag greşelile sau smintelile unor membri ai comunităţii.
Moşii de Joimari, Joia neagră, Joia Verde. Sunt 9 joi după Paşte, când se interzic unele activităţi, pentru a favoriza condiţii meteorologice propice lucrărilor câmpului. Se face borş; cine doarme va fi puturos tot anul.Nu sunt permise descântece.
Gunoiul să fie ars, gardurile reparate, cânepa toarsă (altfel Joimăriţa pedepseşte pe leneşe).Cloşca pusă acum va scoate cocoşei.
Vin sufletele strămoşilor la streaşină, li se pun ulcele cu apă şi se face foc din vreascuri rupte cu mâna. se pun lumânări la morminte; se dă pomană ulcele cu apă, colaci, colivă.

Sărbătoarea Dinților.
Ziua de 11 Aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți si măsele.

Vinerea Mare.
Vinerea Seacă. Vinerea Patimilor.

DATINI

Este Vinerea înaintea de Învierea Domnului. Este considerată sărbătoare, zi nelucrătoare si nu se ară în această zi, nu se pune plugu-n brazdă, căci se spune că-i pericol mare să plouă cu grindină. Este considerată cea mai însemnată zi de post. Majoritatea credinciosilor nu mănâncă nimic până la ora amiezii. În această zi nu este bine să înjuri, să porti pizmă, să spui cuiva cuvinte grele. Este o zi în care oamenii trebuie să-si regăsească linistea interioară si să se bucure de pace sufletească. In Vinerea Mare, în cadrul domestic, nu e îngaduit altceva decât să frămânţi şi să coci pască (pe alocuri, e pogoramânt şi pentru cozonaci, dar în nici un caz nu se va face pâine!). Se ţine post negru, iar principalele griji sunt ca dimineaţa să calci peste un obiect de fier (ca să nu te mai loveşti tot anul!), iar seara să mergi la biserica şi să treci pe sub Sfântul Aer/Epitaf. După slujba Prohodului, nu numai biserica se înconjoară de trei ori, ci şi propria casă, cu lumânarea aprinsă adusă de la biserica şi cu care se face cruce pe fiecare perete, ca paza împotriva stihiilor. De altfel, lumânarea – ce e bine să se aprindă şi la Inviere – nu se aruncă, ci se pastrează ca un fel de talisman: o poţi reaprinde peste an, dacă stihiile se răzvrătesc, căci are putere mare şi sfântă. In seara Vinerii Mari se aprind lumânări şi pe la morminte, ce se lasă acolo până se trec de tot (chiar cu riscul de a fi furate de babe şi folosite la fel de fel de farmece).

Se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjoară casa, apoi lumânarea se stinge şi se păstrează la icoana Maicii Domnului; se aprinde la vreme rea.

CREDINȚE

E loc în această zi şi de lecuiri minunate. Se crede că poţi scăpa de guşă dacă ţi-o speli cu apa neîncepută, înainte de răsăritul soarelui: Vinerea Seacă/ Guşa seacă!. Cică dacă nu scapi aşa de guşă, măcar nu-ţi creşte mai mult. De mare efect ar fi şi să te cufunzi de trei ori într-o apă rece în zori, sau să umbli desculţ prin rouă: tot anul bolile te vor ocoli. Dacă plouă, va fi an mănos.
Nu se lucrează la câmp că iese sec; nu se coase, că orbeşti. Cei bolnavi se scaldă în râu, să le sece boala; se culeg flori pentru Hristos; se coace pasca (alte aluaturi nu cresc).

Sâmbăta de dinaintea Învierii Domnului.
Sâmbăta mare este ultima zi de pregătire a Învierii Domnului, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncarurilor tradiţionale, definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Inviere.

DATINI

E obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Inviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, cusută în orele de taină ale nopţii, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă.
În seara Sâmbetei Mari există tradiţia focurilor de Paşti. In unele zone focurile se fac în comun, toţi aducând lemne pentru a le întreţine peste noapte (cui nu contribuie, îi merge rău peste an, expunându-se şi riscului de a fi jefuit punitiv de lemne din gard), în altele fiecare casă are focul ei. Focurile de obşte se fac de obicei în apropierea bisericii. Pe alocuri, se dă drumul la vale unei roate în flăcări, pe câte-o coastă de deal. Ceasul Invierii îl vestesc cocoşii. Norocoasă este familia al cărei cocoş cântă primul, căci aceleia îi va merge bine tot anul şi va fi fruntaşă în sat.

Lumina pascală se ia de la preot şi se întreţine până la întoarcerea acasă. Când preotul vesteşte Învierea, oamenii se îmbrăţişează, chiar de nu s-ar cunoaşte între ei.
Din noaptea Invierii şi până la Rusalii nu se mai stă în genunchi în biserică. Unii cresc cocoşi anume pentru praznicul Învierii, iar după slujba îi dăruiesc săracilor.
În unele părti, înainte de a pleca la slujba Invierii, oamenii se spală pe faţă cu apa proaspătă în care s-au pus un ou roşu, un ban de argint şi un fir de busuioc.
La biserica se revine spre prânzul primei zile de Paşte, la aşa-numita A doua Înviere.

CREDINȚE

La Înviere se merge spălat şi primenit cu hainele cele mai bune, de preferinţă chiar noi. Acum toată lumea trebuie să meargă la biserică, pe-acasă rămânând doar cei neputincioşi. Se ung pomii cu aluat de cozonac să fie roditori; se udă vitele cu apă sfinţită. De la biserică se vine acasă cu lumina aprinsă, de la care se aprind şi alte lămpi sau candele, după care e stinsă în grinda casei, însă nu înainte de a înscrie pe aceasta semnul crucii, prin afumare cu flacăra lumânării. Semnul păzeşte casa de rele, iar lumânarea stinsă e bine să se păstreze şi ea, ca şi cea din Vinerea Prohodului, putând fi reaprinsă la primejdie sau necaz, căci e urgie pentru duhurile necurate.



Autor: Viviana