DATINI

Prima zi de Paşte e pentru petrecere şi stat acasă: nu se gospodăreşte şi nu se pleacă în vizite sau călătorii. De regulă, finii merg la naşi în a doua zi, cu ouă roşii şi cozonaci. Pentru alte vizite, cea mai potrivită e ziua a treia. Există şi la noi, mai puţin răspândit şi pregnant decât la alţii, obiceiul stropitului de Paşti. Flăcăii umblă din casă în casă cu udatul, iar fetele îi cinstesc cu ouă roşii. Pe alocuri, udatul e cu reciprocitate: lunea le stropesc băieţii pe fete, marţea îi stropesc fetele pe băieţi. Daca de-a lungul Săptămânii Patimilor Raiul ar fi, zice-se, închis, de Pasti şi-n tot restul Săptămânii Luminate tot cel ce moare, oricât de păcătos va fi fost, se duce direct în Rai (iar tot cel ce se naşte, şi îndeosebi cel ce prinde la naştere prima bătaie de clopot de după Inviere, va avea mare noroc în viaţa şi mare trecere la Dumnezeu).

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coș, după orânduiala strămoşilor. In coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşsezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapa şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, brânza, ouale roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui cos pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.


În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite (golite de continutul lor). Farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.
O foarte frumoasă datină se pastrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor Sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Argeș, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paşti se numără covrigii cu ou (numiti aşa pentru că în compoziţia lor se adaugă multe oua, 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduieşte să pregătească o astfel de delicatesă, care este şi simbolul belşugului.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti(vin şi pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptura de miel.

În Tara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a doua zi să dea un ospăţ. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.
Pe valea Crişului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare, şi vin în curtea bisericii unde vopsesc şi "împistriţesc" (încondeiază) ouă.
Se sfinţesc cozonacii făcuţi în diferite forme, numiţi în Bucovina „Babele”. Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela că fetele se duc în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută înseamnă că după ce apa a fost scoasă de la fântână, cel care o transportă nu vorbeşte până când va fi folosită la spălatul clopotului.Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paşte ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Inviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. In Banat, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apa proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.


În Dobrogea, acest obicei este completat cu un bănuţ de argint. În Bucovina, în trecut, feciorii îşi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca şi pedepsi toate greşelile făcute de-a lungul anului. Cei găsiţi vinovaţi erau purtaţi în jurul bisericii şi la fiecare latură erau loviţi cu vergele de lemn la tălpi pentru a nu mai repeta greşelile în anul viitor.
După slujba din biserică oamenii se salută unii pe alții cu Hristos a înviat- Adevărat a înviat.
Se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi (în satul Rod din Mărginimea Sibiului)


Jocul buzduganului (la Junii Braşovului)
Mielul Paştelui

CREDINȚE

Se spune că una dintre femeile mironosiţe a adus un coş cu ouă pe care l-a aşezat la picioarele crucii Mântuitorului, acestea fiind înroşite de sângele lui Iisus Hristos. Dar mai există şi alte variante:
Legenda ouălelor roşii: două fete tinere, o româncă şi o evreică, se întorceau de la târg cu coşurile pline de ouă. Ele vorbeau pe drum despre credinţa creştină şi despre Domnul Iisus Hristos. Auzind despre Înviere de la româncă, evreica spunea că nu este adevărat precum ouăle din coşurile lor sunt roşii şi nu albe. Uitându-se în coşuri au văzut că ouăle se înroşiseră şi, de frică, au leşinat. Doi tineri care treceau pe acolo le-au stropit cu apă, iar fetele când s-au trezit le-au dăruit ouă roşii. In amintirea acestei zile, băieţii stropeau cu apă fetele a doua zi de Paşti şi primeau în schimb ouă roşii.


În Duminica Invierii, zic unii, nu se doarme – nici noaptea, nici ziua. Când îţi plouă la cositul fânului, înseamnă că a dormit în ziua de Paşte.
Un obicei în ziua de Paşti e ca la masă, gospodarul să ciocnească un ou roşu cu soţia sa pentru a se întâlni în lumea cealaltă. Oul se tăia apoi în feliuţe mici din care mâncau toţi membri familiei. Ei credeau că dacă au mâncat aceste feliuţe, dacă se vor rătăci în pădure va fi suficient să îşi amintească cu cine a mâncat oul de Pasti ca să găsească drumul.

Simbolistica culorilor. Obiceiul incondeierii oualelor:
Roşu - simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.
Negru - absolutism, statornicie, eternitate.
Galben - lumina, tinereţe, fericire, recolta, ospitalitate.
Verde - reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.
Albastru - cer, sănătate, vitalitate.
Violet - stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate. Ornamentica ouălelor decorative este extrem de variata,
Fiecare linie are o semnificaţie deosebită.
linia dreaptă verticală – viaţa.
linia dreaptă orizontală – moartea.
linia dublă dreaptă – eternitatea.
linia cu dreptunghiuri - gândirea şi cunoaşterea.
linia uşor ondulată - apa, purificarea.
spirală – timpul.
dubla spirală - legatura dintre viaţă şi moarte.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţa şi spală limba clopotului cu apa neîncepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele.