DATINI

Duminica Tomii, numită şi Paştele cel mic, imediat următoare Duminicii Invierii, se suprapune cu obscura sărbătoare folclorică a Matcalăului (despre care se spune prin unele părti ca ar fi fratele mai mic al Pastelui). Nevăzut oamenilor păcătoşi, Matcalăul e o făptură itinerantă, jumătate omenească, jumătate îngerească. Se face pomană pentru morţi, iar tinerii o ţin ca zi a înfrăţirii.

CREDINȚE

Se ţine pentru protecţia recoltelor de grindină, trăznete, dăunători, pentru sănătate.Se aduc prinoase la biserică şi se dau pomană săracilor.

Joia Rea. Joia Verde.
Joia Nepomenită. Joia Necurata.
Joile Verzi

In Joile Verzi (următoarele nouă joi de după Paşte, care variază ca număr de la o zonă la alta), dacă se vrea să plouă la timp şi să nu bată piatra, atunci trebuie să nu se lucreze. Mai rar sunt numite şi Joile Grele sau Joile Păzite.

DATINI
O ceată de fetiţe, uneori doar una singură, poartă pe pielea goală un fel de fustiţă din frunze verzi, cel mai adesea de brusture, dar şi alte accesorii (cununa de bozii, panglici roşii), dansând aşa din casă în casă, bătând din palme sau pocnind din degete, în timp ce asistenţa cântă: Paparudă, Rudă,/ Vino de ne udă. Paparudele sunt stropite bine cu apă rece, se prefac a fugi, dar revin cu urări de noroc şi belsug, iar lumea le răsplăteşte cu daruri felurite: bani, alimente, făina. Paparudele nu sunt duse numai prin gospodării, ci şi pe la toate fântânile de obşte de prin sat, cărora le dau roata şi unde însoţitorii le udă şi mai abitir. La urmă, straiul vegetal e dat pe apă şi se încinge câte-o petrecere de fete şi flăcăi. Credinţa nestramutată este aceea că fetiţele deschid ploiţele. Mai recent se practica ori de cite ori seceta o cere.
Se fac pomeni de peşte, colaci, ulcele, se face slobozitul ritual al apei pentru morţi.

CREDINȚE

Potrivit tradiţiilor locului, este nefastă, necurată şi nepomenită. În această zi, oamenii nu trebuie să se muncească, pentru a ţine departe tunetele, trăsnetele, viforul şi grindină. Unii bucovineni respectă sărbătoarea pentru a scăpa de boală şi pentru ca pomii să aibă rod. Nu se lucrează, pentru protecţia sănătăţii, casei şi recoltei.

Izvorul tămăduirii.DATINI Sărbătoarea mântuirii sufletelor.

Se ţine pentru mântuirea sufletelor, apărare de boli, belşug, de asemenea se curăţă izvoarele şi fântânile; sunt sfinţite apele şi devin vindecătoare (bolnavii se spală). Cine se culcă sub frasin îşi visează leacul.
Preoţii fac slujbe la câmp pentru ploi, ca să fie rodul bogat.

Duminica Tomei. Junii Braşovului.

Tradiţia Junilor Braşoveni care coboară din Prund în centrul oraşului, într-o paradă de excepţie, aşteptată atât de localnici, cât şi de turiştii veniţi special în Braşov pentru această manifestare.
Sărbătoarea are loc, anual, în duminica de după Sfintele Paşti. Spectacolul îmbină elemente de mit, ceremonial şi magie. Ruta traditională, urmată cu sfinţenie în fiecare an este următoarea: junii coboară călare în Cetate, după care, în jurul orei 10, se îndreaptă spre Piaţa Prundului, din faţa bisericii Sf. Nicolae, unde se înconjoară statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh să le sfinţească steagurile printr-o scurtă slujbă. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită şi devenită tradiţională: mai întâi Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. Rădăcinile sărbătorii se pierd în negura timpurilor. Nu se mai ştie astăzi dacă sărbătoarea era la origine un ritual de iniţiere a tinerilor sau dacă marca singura zi a anului ăn care populaţiei româneşti îi era permis să intre liber în Braşov. Junii din Schei şi cei din Braşovul Vechi împart tradiţii comune şi au fost uniţi spaţial, înainte de venirea saşilor, care treptat i-au despărţit cu Cetatea. Junii sunt o orânduială din bătrâni. Obiceiul are în desfăşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi eroic. In Lunea Paştilor, Junii Tineri, având pălăriile împodobite cu flori, merg la biserică, apoi, se împart în trei grupuri, conduşi de vătaf, armaşul mare şi armaşul mic. În sunetele Marşului Junilor când merg după ouă, se îndreaptă spre casele cunoscuţilor şi în special pe la cele cu fete de măritat, pentru obiceiul stropitului. Când ajung la porţi, se adresează cu salutul pascal Hristos a inviat!“ şi cer voie să stropească. Junii Tineri se vor aduna, aşadar, în Piaţa Prundului pentru unul dintre obiceiurile cele mai pitoreşti şi spectaculoase din ceremonialul Junilor Brasoveni şi Brasovecheni: aruncarea în tol. Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinaţi cu urale şi aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoţească la Pietrele lui Solomon, unde are loc o petrecere câmpenească.

Sângiorziul Vacilor. Ajunul Sângiorziului.
Buciumul. Mânecătoarea. Săptămâna Neagră.
Lunea Morţilor.

Ajunul Sfântului Gheorghe, adică data de 22 aprilie, este un moment important în calendarul popular românesc, precedând o sărbătoare importantă pentru români. Această zi mai este cunoscută drept Sângiorzul Vacilor, Buciumul sau Mânecatoarea.

În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregătesc cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfig ramuri înmugurite de salcie şi flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineaţa zilei de SanGiorz capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşează brazdele, astfel împodobite, de strajă la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire. Se crede că, astfel, oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral. In Bucovina, brazdele şi ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor (în credinţa că acestea vor fi protejate de puterea malefică a strigoilor) şi pentru a fi puse în cuibarele cloştilor (pentru a avea pui cât mai mulţi şi pentru a le feri de boli şi ulii).

CREDINȚE

Tradiţia populară spune că cine se plimbă dimineaţa, înainte să răsară soarele, prin holdele pline de rouă, va fi sănătos.
În această noapte se deschid cerurile, pentru a da putere pomilor să înflorească. Pentru că Sângiorz este stăpânul verii, oamenii plantează în faţa casei un pom verde. Dacă acesta se prinde, spun că pomul le-a fost dat de Sângiorz.
Pentru a fi ageri şi sănătoşi tot anul, oamenii se bat cu urzici.

În această noapte oamenii nu dorm, pentru că altfel vor fi somnoroşi tot anul. Se spune că în această noapte apar flăcări deasupra locurilor unde sunt îngropate comori. În seara de dinaintea sărbătorii Sângiorz, bărbaţii nu trebuie să iasă afară cu capul descoperit.
Pentru a avea noroc, în ajunul Sângiorz, oamenii fac focul viu. Acesta este aprins de feciori necăsătoriţi, prin frecarea lemnelor uscate. Scopul acestui foc este acela de a purifica spaţiul de forţele malefice, de a îndepărta vrăjitoarele şi pagubele provocate de natură. Spre deosebire de focul obişnuit, aprins cu amnarul sau chibritul, focul viu este aprins cu ajutorul lemnelor uscate, prin rotaţia lemnului moale pe lemnul tare. Oamenii sar peste acest foc, spunând formule magice. Focul rămâne aprins până când turmele coboară de la munte. Din cenuşa focului viu amestecată cu alte plante, se pregătesc medicamente pentru boli de piele. Se spune că în această noapte apar flăcări deasupra locurilor unde sunt îngropate comori.
În ajunul zilei de Sângiorz, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.