Deosebirile intre Biserica de Apus si cea de Rasarit, evidente inca din secolul IV, se precizeaza in secolele urmatoare. Cauzele sunt multiple: traditii culturale diferite, necunoasterea reciproca nu doar a limbilor ci si a literaturilor teologice respective; divergentele de ordin cultural sau eclesiastic (casatoria preotilor interzisa in Apus, intrebuintarea in cult a azimei in Apus si a painii dospite in Rasarit). Anumite intiative displac bizantinilor : de pilda cand in secolul IV papa proclama suprematia Bisericii asupra puterii temporale.
In Biserica Orientala exista certitudinea ca adevaratul crestin poate atinge inca de aici, din lumea aceasta indumnezeirea.
Ruptura a fost produsa de adaugarea lui filioque la Crezul de la Niceea si Constantinopol; pasajul se citea acum :"Duhul purcede de la Tatal si de la Fiul". Analizate indeaproape, cele doua forme exprima doua conceptii deosebite privind divinitatea. In trinitarismul apusean, Sfantul Duh este garant al unitatii divine. In schimb, Biserica rasariteana subliniaza faptul ca Dumnezeu Tatal este izvorul, principiul si cauza Trinitatii.
Totusi legaturile nu se rup definitiv. In 1053, papa Leon al IX-lea trimite la Constantinopol o delegatie condusa de trimisul sau principal, cardinalul Humbert, ca sa reinnoiasca legaturile canonice si sa pregateasca o alianta indreptata impotriva normanzilor care tocmai ocupasera Italia meridionala. Dar patriarhul bizantin Mihail Cerularie s-a aratat destul de rezervat refuzand orice concesie.
Atunci, la 15 iulie 1054, legatii papei depun pe altarul din Sfanta Sofia o sentinta de excomunicare a lui Cerularie, acuzandu-l de zece erezii, intre altele de faptul de a fi retras filioque din Crez si de a fi ingaduit casatoria preotilor.
De la aceasta ruptura, animozitatea apusenilor impotriva grecilor nu a incetat sa creasca. dar ireparabilul s-a produs abia pe la 1204, cand armatele cruciadei a IV-a ataca si jefuiesc Constantinopolul, sfaramand icoane si aruncand moastele la gunoi.
Potrivit cronicarului bizantin Nicetas Choniates, o prostituata canta cantece obscene asezata pe tronul patriarhal. Cronicarul aminteste ca :
"musulmanii nu ne-au violat sotiile [...], nu i-au aruncat pe locuitorii nostri in mizerie, nu i-au despuiat ca sa-i plimbe goi pe strazi, nu i-au facut sa moara de foame si nu i-au aruncat in foc [...]. Asa s-au purtat cu noi aceste popoare crestine care isi fac cruce ca si noi in numele Domnului si care au aceeasi religie ca si noi."
Cu toate acestea Biserica Ortodoxa reia in 1261 tratativele eclesiastice cu Roma si cere cu insistenta un Conciliu Ecumenic care sa pregateasca unirea. Negocierile au trenat aproape un secol. In cele din urma, la conciliul de la Florenta(1438-1439), presati de imparat, reprezentantii Ortodoxiei accepta conditiile Romei, insa unirea este imediat invalidata de popor si de cler.
Peste 14 ani, in 1453, Constantinopolul cade sub turci iar Imperiul Bizantin isi inceteaza existenta.
Nicolaus Cusanus a fost ultimul teolog-filosof important al Bisericii romane, una si nedespartita. La cincizeci de ani dupa moartea sa, Luther a publicat in 1517 faimoasele sale 95 de teze; cativa ani mai tarziu, unitatea crestinatatii occidentale era si ea iremediabil pierduta.
(Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase)
