Mila este unul din termenii cei mai folositi in cuprinsul Sfintei Scripturi si indeosebi ale Noului Testament ca si de altfel in ritualul Sfintei Liturghii si al celorlalte slujbe si ierurgii : "Doamne miluieste.
"Mila voiesc iar nu jertfa" si cutremuratoarea consecinta a declaratiei acesteia este ca Dumnezeu aseaza mila pe care omul o dovedeste aproapelui sau mai presus de cultul adus divinitatii, dupa cum si la Marea Judecata de Apoi, numai de fapte milostivnice vom fi intrebati.
Matei 15, 32 :"Mila imi este de multime"
Matei 20, 34 :"Si facandu-I-se mila, Iisus s-a atins de ochii lor si indata au vazut."
Marcu 6, 34 :"Iisus a vazut multime mare si i s-a facut mila de ei."
Marcu 8,2 : "Mila imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine.."
Matei 20, 34 :" Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui."
In evanghelia lui Luca 7, 11-15; unde e vorba de invierea fiului vaduvei lui Nain, textul arata ca Domnul savarseste spaimantatoarea minune, deoarece I s-a facut mila de vaduva care-si ducea singurul fiu la groapa.
Asadar a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.
Mila nu trebuie confundata cu milostenia, cu pomana, care e una din formele pe care le poate lua mila. Insa aceasta sta nespus mai sus, cuprinde mai mult in sfera ei si o ghicim mai invaluita in taine si mai neprevizibila in exteriorizarile ei decat simpla impartire de bunuri materiale. Mila e o stare harica.
Partasia, capacitatea de a iesi din tine insusti, de a iubi pe semenul tau nu numai ca pe tine insusti, ci mai mult, de a te substitui lui, de a simti si suferi intocmai ca si el, devenind oarecum una cu el. Mila, scurt spus, presupune facultatea de a te parasi si a lua locul altuia, fara a-l judeca dincolo de dreptate si osanda.
Mila, stare sufleteasca intru totul superioara, e de fapt un simtamant divin-omenesc. (Nu ne spun Scripturile ca izvorul ei este de la Dumnezeu ?).
Mila pe care o simte Domnul fata de multimea nehranita de trei zile, fata de orbi, fata de vaduva din Nain ori fata de orbul de la scaldatoarea Vitezda (vindecat fara sa fi cerut ajutor..), e o dovada puternica a perfectei Sale intrupari.
Mila este contrariul contabilitatii care e treaba demonului. Acela socoteste, dramuieste, nu iarta, nu sterge, nu uita nimic. Hristos milostivnic - Cel caruia ii este a ne darui mila - cu un singur cuvant si dintr-o data anuleaza pacatele unei intregi vieti : ale femeii pacatoase, ale femeii adultere, ale vamesului Zaheu, ale talharului celui bun.
Omul caruia ii este mila de fratele, de aproapele, de vecinul ori de strainul si necunoscutul sau; isi da pe fata calitatea de fiu al Tatalui ceresc.
Crestinului, mila ii este suflet din sufletul sau : pe plan orizontal o practica fata de aproapele sau necajit. Pe plan vertical: o cere de la Dumnezeu din toata vartutea inimii si cugetului sau.
(Sursa: Daruind vei dobandi de Nicolae Steinhardt, Editura Dacia, Cluj)
