Marturii de viata ortodoxa 1
De la "Calvary Baptist" la "St. John Orthodox"Prin anii '80, sotia mea si cu mine eram membrii ai bisericii "Calvary - Baptist", care la acea data avea o congregatie de aproape 3000 de credinciosi si era considerata ca una dintre cele mai "up-scale" biserici de pe coasta de Est.
Dispunand de resurse financiare deosebite, congregatia isi permitea sa recruteze cei mai renumiti pastori din America avand trei pastori angajati permanent, dintre care, cel principal, al carui nume nu vreau sa-l mentionez, era un orator innascut, cu un Ph.D. luat la una dintre cele mai mari universitati din tara.
Mergeam amandoi cu multa placere la Calvary si eram convinsi ca ne gasisem cea mai potrivita biserica, desi eu eram din parinti imigranti sarbi si fusesem botezat ortodox.
Cand o cunoscusem pe Julie, care era o tanara deosebita si provenea dintr-o familie americana instarita dar totodata foarte puritana, incercasem in cateva duminici sa o duc la cateva biserici ortodoxe. Din pacate insa, slujbele la care asistasem si mai ales predicile preotilor nu o impresionasera pe Julie prea mult, asa ca cedasem si incepuseram sa mergem la Calvary, unde serviciile tinute de pastorul principal, care asa cum am mai spus era un om extrem de cult si un excelent vorbitor, erau mult mai aproape de ceea ce astepta ea sa auda intr-o biserica.
Julie fusese aleasa in board-ul administrativ al bisericii si asa se face ca am aflat si cat era platit pastorul si pot sa spun ca am ramas uimit cand am aflat ca era peste salariul meu, care la acea data eram vicepresedintele unei companii destul de mari. Dar toata lumea parea sa fie de acord ca pentru a avea un pastor de talia lui, care atragea un numar atat de mare de membri (majoritatea oameni instariti), salariul era pe masura serviciilor sale.
S-a intamplat insa, ca la un moment dat sa apara ceva zvonuri cum ca pastorul ar fi avut o relatie extra-conjugala, pe care administratia le-a trecut pentru moment sub tacere, insa a angajat pe cineva sa investigheze aceste zvonuri. Cand au aparut insa dovezi clare care confirmau zvonurile, board-ul s-a reunit intr-o sedinta cu usile inchise si au luat in unanimitate hotararea.
Pastorul era plecat in acel moment intr-o excursie in Europa, iar la intoarcerea sa membrii din administratie l-au asteptat la aeroport, unde au inchiriat o sala separata pentru a se intalni cu el.
I s-au adus la cunostinta dovezile primite in urma investigatiei, pe care acesta nici ca a putut sa le conteste, i-au dat sa semneze o declaratie prin care isi recunostea vina si isi dadea demisia si l-au eliberat din functie pe loc. Dat fiind renumele bisericii, stirea a aparut in ziarele locale, ba chiar si la televiziune.
Julie, care avea conceptii intransingente asupra acestui fel de lucruri, a ramas profund deceptionata de asemenea comportament, asa ca am profitat de ocazie si am intrebat-o daca nu ar vrea sa mergem la o bisericuta ruseasca, unde auzisem ca tine slujbe un preot deosebit de bun si ea a acceptat.
Asa se face ca Duminica urmatoare, ne-am prezentat la acea biserica, ce se afla intr-un cartier mai indepartat, care fusese cu ani in urma locuit de emigranti rusi. Am avut placuta surpriza sa asistam la o slujba foarte frumoasa, tinuta de un parinte in varsta, care se numea Alecsandru. Julie era oarecum familiara cu ritualurile liturghiei ortodoxe, dar s-a nimerit foarte bine, ca in scurta predica pe care a tinut-o, parintele chiar a vorbit despre simbolismul liturghiei ortodoxe.
Astfel, el a explicat credinciosilor ce insemna Intrarea Mica, cand preotul iese prin usa laterala cu Evanghelia ridicata deasupra capului, Intrarea Mare, Jertfa, Invierea, etc.
Toate acestea au un sens si o simbolistica, a explicat parintele, si nu sunt o insiruire de ritualuri sau superstitii cum cred unii. Ne-a placut...
Asa ca am venit si in Duminicile urmatoare, cand parintele a vorbit scurt dar foarte clar despre alte lucruri importante, despre care nici eu ca ortodox, trebuie sa recunosc ca nu mai auzise.
Am aflat astfel despre Sfintele Taine, despre Ierugii, despre rolul icoanelor, care nu sunt simple picturi sau idoli cum se crede in lumea protestanta, ci ferestre deschise spre o alta lume, care au avut dintotdeauna un rol educativ, mai ales in vremurile in care Biblia nu fusese tradusa si poporul nu avea acces la ea si multe altele.