Rugaciunea, rostire a Imparatiei
Liturghia esate un cuvant grecesc care inseamna serviciu public sau, altfel spus, slujba obsteasca. E bine sa ne amintim ca rugaciunea, potrivit imprejurarii in care se face, este de doua feluri: individuala(sau particulara) si publica(sau obsteasca). Mantuitorul Hristos le-a practicat si recomandat pe amandoua; si, chiar daca uneori a pus accent deosebit pe cea particulara, a facut-o spre a critica obiceiul fariseilor care, in fatarnicia lor, isi faceau rugaciunile in vazul tuturor, de ochii lumii, prin piete publice si locuri aglomerate, spre a-si ascunde vidul launtric, adica faptul ca acasa nu se rugau deloc. E motivul pentru care Domnul indeamna ca, spre deosebire de acestia, adevaratul credincios sa-si faca rugaciunile in intimitatea sufletului sau, singurul care-l vede si-l asculta. El Insusi, Domnul, obisnuia sa Se retraga in cate un loc singuratic si sa Se roage in taina ori de cate ori simtea nevoia unei mai stranse comunicari cu Parintele Sau.
Pe de alta parte, insa, El Se ruga impreuna cu ucenicii Sai, asa cum a facut-o si dupa Cina cea de Taina, cand au cantat laolalta din psalmii lui David. Sa retinem si faptul ca insasi Rugaciunea Domneasca, Tatal Nostru, pe care El ne-a propus-o ca model, este construita la plural, ceea ce inseamna ca si atunci cand omul se roaga in particular, el o face nu numai pentru sine , ci si pentru cei dragi lui, pentru cei apropiati si, in ultima instanta, pentru intreaga comunitate careia ii apartine; el se roaga in taina cu sentimentul rugaciunii obstesti.
Rugaciunea in comun s-a dezvoltat dupa pogorarea Duhului Sfant, adica imediat dupa ce a luat fiinta Biserica lui Hristos prin botezul primilor 3000 de oameni. Insusi cuvantul Biserica (in greceste ekklesia) inseamna "adunare", adica totalitatea celor ce au primit acelasi botez, marturisesc aceeasi credinta si practica acelasi cult. Or, in centrul cultului crestin din vremea Sfintilor Apostoli era reiterarea Cinei celei de Taina, numita Frangerea Painii, adica Euharistia, urmata de impartasirea tuturor. Aceasta slujba era samburele a ceea ce mai tarziu se va numi Liturgie. Iata ce ni se spune in Faptele Apostolilor despre primii crestini care alcatuiau Biserica lui Hristos: "Si staruiau in invatatura apostolilor si in partasie (adica folosirea in comun a bunurilor materiale), in frangerea painii si in rugaciuni."
Rugaciunea era liantul fluid al comunicarii si comuniunii crestine din epoca apostolica. Tot ea era si instrumentul prin care crestinii se ajutau reciproc. La vremea cand Petru se afla in inchisoare, Biserica facea necontenit rugaciune la Dumnezeu pentru el. La o alta vreme, dupa ce Petru si Ioan fusesera eliberati din temnita, obstea crestinilor se ruga pentru intarirea lor in propovaduirea Evanghelie. Mai mult, Apostolul Pavel vedea in rugaciune arma duhovniceasca impotriva oricarui fel de rau sau necaz. In acest sens scria el crestinilor din Roma: "Impreuna cu mine sa va luptati in rugaciunile voastre catre Dumnezeu pentru mine", asa cum de altfel facea si el pentru fiii sai duhovnicesti: "Intotdeauna in rugaciunile mele ma rog pentru voi toti cu bucurie".
Rugaciunea nu era doar o interventie circumstantiala starnita din cand in cand de anumite imprejurari, ci o indeletnicire perpetua a comunitatii si a fiecarui ins: "Fiti rabdatori intru necaz, staruitori in rugaciune".Iar indemnul aceluiasi Pavel:"Rugati-va neincetat" avea sa devina temeiul miscarii isihaste de mai tarziu, care a primenit viata duhovniceasca a intregului Rasarit crestin.
Liturghia nu este singura slujba obsteasca din cultul ortodox, dar ea are un caracter cu totul special. Exista Sfantul Maslu si Acatistul, dar nu trebuie neglijata Liturghia. Ea se situeaza printre cele sapte Taine ale Bisericii, deoarece in centrul ei se afla Euharistia, adica Taina prin care painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului, o realitate cu care noi ne impartasim si care este esenta trairii noastre crestine. Biserica lui Hristos e de neconceput fara Dumnezeiasca Liturghie, iar aceasta e de neconceput fara Taina Euharistiei care e de neconceput fara finalitatea mantuirii noastre.
Liturghia e cartea deschisa a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.
Bartolomeu Anania
