Slujirea imperiala a preotilor si mirenilor

Liturghia este un dialog intre doi parteneri: preotul, pe de o parte si credinciosii mireni pe de alta, cu precizarea ca ei, impreuna alcatuiesc un singur tot.

Destoinicia preotului de a oficia Sfanta Liturghie (ca si, de altfel, toate celelalte slujbe bisericesti) i-a fost acordata de catre episcop prin Taina Hirotoniei, actul sacramental prin care i-a fost transmis harul Sfantului Duh (adaug ca termenul hirotonie vine de la grecescul heirotoneo, care inseamna a alege pe cineva prin punerea mainilor asupra lui.)

Aceasta transmitere a harului de la o generatie la alta poarta numele de succesiune apostolica si isi are obarsia in marturia expresa a Sfintei Scripturi. Dupa invierea Sa din morti, Mantuitorul Hristos li s-a aratat ucenicilor Sai, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta; carora le veti tine, tinute vor fi. La randul lor, apostolii i-au hirotonit pe cei mai vrednici dintre ucenicii lor in treptele de episcopi sau preoti, iar episcopii mai departe, pe cei ce veneau dupa ei. "Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră."(FA 14,23);
"Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor."(1Tim 4,14);
"Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:"(Tit 1,5).
Succesiunea apostolica este o realitate certificata prin documente si se regaseste doar in trei dintre Bisericile crestine: in cea Ortodoxa, in cea Catolica si mai nou, in cea Anglicana.

Cat despre iertarea pacatelor, aceasta este tinta finala a Sfintei Liturghii, prin impartasirea preotului si a credinciosilor, potrivit spuselor Domnului la Cina cea de taina: " Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor."(Mt 26, 26-28 si Mc 14, 22-24) Dupa fiece cuminecare, crestinul devine o fiinta innoita, primenita sufleteste, curata (chiar daca omeneste vorbind, va gresi din nou dupa aceea). Impartasirea pecetluieste iertarea dobandita in prealabil prin Taina Spovedaniei. Or ca sa ajungem aici, e nevoie ca mai intai painea si vinul sa treaca prin tainica prefacere euharistica, iar aceasta nu se poate petrece decat prin lucrarea harului Duhului Sfant, invocata si savarsita de catre preotul cu succesiune apostolica.

Celalat partener al dialogului liturgic este poporul lui Dumnezeu, fapt asupra caruia as vrea sa starui, deoarece foarte putini dintre credinciosii nostri au constiinta ca sunt purtatorii acestui titlu de noblete duhovniceasca. De aici, sentimentul ca prezenta mirenilor la slujba este oarecum facultativa, circumstantiala, mai mult afectiva decat marturisitoare. E foaarte adevarat ca preotul exercita integral cele trei functiuni fundamentale ale lui Iisus Hristos, cu care a fost investit la hirotonie: sfintitoare, invatatoreasca si conducatoare. Nu trebuie uitat ca cel putin in Biserica Ortodoxa, si cel putin de la Saguna incoace, mirenii au un rol foarte important in organizarea si functionarea vietii bisericesti, mai ales in forurile legislative si executive ale Bisericii.

Natura relatiei pastor-turma Il are ca model pe Domnul Iisus in alegoria consemnata de Evanghelistul Ioan: "Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi."(In 10, 14-15). E o relatie de cunoastere si iubire reciproca, din care insa vom retine faptul esential ca nu turma se jertfeste pentru pastor, ci pastorul pentru turma. Preotul si mirenii sunt impreuna slujitori ai aceleiasi Liturghii.Preotul trebuie sa aiba un partener de dialog, iar acesta, in absenta sau ignorarea poporului, este cantaretul.

Poporul lui Dumnezeu este o expresie incetatenita in toata lumea crestina, dar in Ortodoxie are o semnificatie cu totul speciala. Fiecare crestin ortodox, barbat sau femeie, face parte din preotia universala, pe care Sfantul Apostol Petru o numeste "preotie imparateasca". Iata ce se adreseaza credinciosilor si nu preotilor sau episcopilor: "Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina". Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului, Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată, Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi."(1Petru 2, 5-10).

Foarte aproape de aceasta idee e si Evanghelistul Ioan in prima sa epistola, adresata credinciosilor din Biserica lui Iisus Hristos.: "Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat."(1In 2,27).
Iata acum si trei marturii din Apocalipsa sfantului Ioan: "Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!"(Apoc 1,6)
"Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul; Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ."(Apoc 5, 9-10).
Iar in final : "Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani."(Apoc 20,6).
Brtolomeu Anania