Apostolul Marcu este pomenit de zece ori in Noul Testament, fie doar cu primul sau nume (ebraic), fie numai cu cel de-al doilea (latin), fie cu amandoua; nu a fost ucenic direct al Domnului si se pare ca nu L-a vazut decat in treacat, fiind numai un copilandru. Potrivit Sfintei Traditii, Cina cea de Taina a avut loc in casa mamei lui, Maria, iar el, Marcu, ar fi tanarul care incercasesa-L urmeze pe Iisus dupa arestarea Acestuia (Mc. 14, 51-52). E sigur insa ca locuinta mamaie sale, in Ierusalim, servea drept ;oc de intalnire sai casa de rugaciune a apostolilor (FA 12,12) Casa lui a fost prima biserică creştină, unde ei au mâncat Paştele, s-au ascuns după moartea Mântuitorului şi în camera de sus de aici au primit Duhul Sfânt.

Acest apostol s-a născut în Cirene (unul din cele cinci oraşe vestice, Pentapolis, din Vestul Africii). Numele tatălui său era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria şi era rudă cu Apostolul Varnava. Credinţa lor era iudaismul şi erau bogaţi şi onoraţi. Părinţii l-au educat în cultura greacă şi ebraică. După ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfântului Petru şi de la el a învăţat creştinismul.

Evanghelistul a fost mai intai ucenicul si colaboratorul Apostolului Pavel pana la sfarsitul celei de a doua calatorii misionare si ca dupa aceea a devenit ucenic , colaborator si, dupa unii Sfinti Parinti "interpret" (secretar, talmaci) al Apostolului Petru. Aceasta din urma calitate, explica prezenta lui Marcu la Roma in jurul anului 63-64, precum si faptul ca, acolo fiind, el si-a scris Evanghelia la cererea crestinilor din Italia si din capitala Imperiului roman.

După Înălţarea la cer a Mântuitorului, Marcu l-a însoţit pe Pavel şi pe Barnaba în propovăduirea Evangheliei în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami şi Perga Pamfiliei, unde i-a părăsit şi s-a întors la Ierusalim. După sinodul apostolic din Ierusalim, el a mers împreună cu Barnaba în Cipru.

După plecarea lui Barnaba, Sfântul Marcu a mers în Africa, Berca şi în cele cinci oraşe vestice. El a propovăduit aici Evanghelia şi mulţi au crezut în cele relatate de el. De acolo, a mers în Alexandria în 61 A.D. Adesea este numit Ion Marcu, şi este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei, totodată fiind şi primul ei papă. Ca urmare, el este venerat în mod deosebit de Biserica din Alexandria (coptă) ca fondator al ei. Simbolul său de evanghelist este un leu. Biserica îl prăznuieşte în 25 aprilie; 27 septembrie împreună cu Aristarh şi Zina; 30 octombrie împreună cu Tertie, Iust, Artema, şi Cleopa; şi în 4 ianuarie împreună cu cei Şaptezeci.

Când numărul credincioşilor creştini a crescut şi poporul păgân al cetăţii a auzit, s-au înfuriat şi au plănuit să-l omoare pe Sfântul Marcu. Credincioşii l-au sfătuit să plece pentru o vreme de dragul siguranţei Bisericii sale şi a de grija ei. Sfântul Marcu l-a hirotonit pe Sfântul Anianus ca episcop de Alexandria, apoi trei preoţi şi şapte diaconi. A mers apoi în cele cinci oraşe apusene şi a rămas acolo doi ani, propovăduind, unde o hirotonit mai mulţi episcopi, preoţi şi diaconi.

În final, el s-a reîntors la Alexandria unde a găsit o comunitate creştină numeroasă şi unde a construit o biserică pentru ei în locul numit Bokalia (locul vacilor), în estul Alexandriei pe malul mării. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.
Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.
În anul 828 A.D., corpul Sfântului Marcu a fost furat de marinari italieni şi a fost dus din Alexandria în Veneţia. Cu toate acestea, capul său a rămas în Alexandria

In general se crede ca Evanghelia sa ar fi asemanatoare in scris cu predica lui Petru; desi legatura dintre aceastea doua e inca discutabila, scrierea lui Marcu nu-si poate ascunde o tenta de oralitate, cu toate calitatile si defectele ei. Marcu e ingenuu fata de personajele scrierii sale. Daca dumnezeirea Mantuitorului trebuie sa ramana, in ochii multora si pentru o buna vreme, ceea ce unii exegeti au numit "secretul mesianic", omenitatea Lui e ingrosata uneori pana la contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slabiciunile, sovaielile, dubiile, incapacitatea lor omeneasca de a recepta imediat si clar mesajul Mantuitorului. In Evanghelia dupa Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divina printre oameni, dar Fiul Omului este eroul insingurat al unei drame divine.

În Biserica Ortodoxă Coptă Ne-Calcedoniană, Apostolul Marcu este, probabil, cel mai iubit dintre sfinţi, fiind fondatorul scaunului Alexandriei în secolul I. Numeroase biserici copte sunt patronate de el şi în ziua de 30 Babah (Calendarul copt), Biserica Ortodoxă Coptă sărbătoreşte comemorarea sfinţirea bisericii curatului Sfântul Marcu Evanghelistul, fondatorul bisericii din Egipt şi apariţia sfântului său cap în Alexandria

Sursa: Bartolomeu Anania si orthodoxwiki