Dintre toti profetii Vechiului testament,Ieremia a avut, fara indoiala, rolul cel mai ingrat: acela de a duce opolitica defetista in mijlocul unui popor amenintat, care astepta mai degraba incurajare si indemn la rezistenta. Dintr-o anumita perspectiva, Ieremia e un personaj tragic.Contextul sau istoric se defineste prin decadenta imperiului sirian, pe de o parte, si ascensiunea imperiului neo-babilonian, pe de alta. Acesta din urma se revigoreaza prin regele Nabopolasar (626-605 i.Hr.)care, impreuna cu Cinaxar, regele mezilor, cucereste capitala Ninive si o darama pana-n temelii. Printr-o noua victorie asupra adversarilor, in 609, el pune capat imperiului asirian, in 609, el pune capat imperiului asirian, care iese astfel din istorie.
Urmasul sau, celebrul Nabucodonosor, duce doua campanii militare impotriva Siriei si o cucereste apopiindu-se astfel de regatulIuda. O infrangere suferita in Egipt la 601, il face mai atent asupra orientarilor pro-egiptene ale Iudeilor. Dupa 4 ani, la 16 martie 597, in urma unui asediu sever, Nabucodonosor cucereste Ierusalimul, il prinde pe regele Ioiachim si-l deporteaza in Babilon, inlocuindu-l cu unchiul acestuia, Sedechia. Acesta, insa, impotriva sfaturilor lui Ieremia, duce o politica pro-egipteana, ceea ce-l face pe Nabucodonosor sa dopte o masura radicala; in 587, dupa un asediu de 8 luni, el cucereste Ierusalimul,il ia pe rege prizonier si ordona deportarea in masa a populatiei;acum incepe marea captivitate babilonica a Evreilor. O luna mai tarziu, din porunca aceluiasi Nabucodonosor, generalul Nabuzaradan darama Templul de pe muntele Sion, dupa ce-l jefuieste de toate odoarele, darama zidurile cetatii si-i deporteaza pe cei ramasi in viata.
Desi Dumnezeu randuise pe Ieremia sa-I fie profet inca inainte sa se fi nascut, chemarea sa se produce in anul 627 (cam la 3 ani dupa chemarea lui Sofonie si cu 15 ani inainte de aceea lui Naum, contemporanii sai). Stim, de asemenea ca Moise, noul chemat sovaie sa incearca sa se sustraga, invocand faptul ca e prea tanar pentru o astfel de misiune. Aceasta ne da dreptul sa-i banuim de o varsta in jur de 20 de ani; daca adaugam cei 40 de ani de activitate publica, inseamna ca viata profetului a durat aproximativ 60 de ani.
Ieremia se tragea dintr-o familie sacerdotala din Anatot, localitate situata nu prea departe de Ierusalim, ca fiu alpreotului Helchia. Profetul pastreaza legaturi permanente cu locul sau de bastina si cumpara o tarina in chiar timpul asediului babilonian asupra Ierusalimului. Pe durata celor 40 de ani, Ieremia isi desfasoara activitatea sub 5 regi: 17ani sub Iosia, 3 luni sub Ioahaz, 11 ani sub Ioiachim, 3 luni sub Iehonia si 11 ani sub Sedechia. Singurul cu care colaboreaza indelung si pozitiv este Iosia. Acesta incearca, si in mare masura izbuteste, o domnie reconfortanta, initiind si promovand o reforma a cultului, si prin aceasta a moravurilor, careia profetul i se alatura fara rezerve. Din nefericire, dupa moartea acestuia incepe o lunga perioada de criza morala-dar si politica- a poporului din regatul Iuda, mai ales sub domnia lui Ioiachim, rege corupt, cinic, avar, crud si oportunist.Influentele religioase pagane devin tot mai pregnante, idolatria se infiltreaza tot mai mult in randurile poporului, peste tot plutesc incertitudinea si spectrul anarhiei. Ieremia face tot posibilul sa-l trezeasca pe rege, dar fara sa izbuteasca.
La un moment dat Dumnezeu ii porunceste sa-si scrie profetiile intr-o carte, cea ce Ieremia face prin mijlocirea discipolului si tahigrafului sau Baruh. Cartea ajunge la curte, mai intai la dregatori si apoi la rege, dar acesta ascultand-o, o arde cu sange rece, fila cu fila pana la ultima pagina. Profetul i-o dicteaza dinnou lui Baruh, din memorie si o reface aidoma-si chiar cu unele completari, asa cum va fi transmisa viitorului. Dupa scurta domnie de numai 3 luni a netrebnicului Iehonia, Sedechia inaugureaza stapanirea unui rege slab, nestatornic,sensibil la lingusirile curtenilor si la uneltirile profitorilor de putere. Sub el se consuma de fapt, adevarata drama a lui Ieremia. Cu 8 ani inainte, inca sub Ioiachim, la inceputul domniei lui Nabucodonosor,Ieremia profetise captivitatea babiloniana a poporului evreu, care avea sa dureze 70 de ani. Asadar, dezordinei morala din interior i se adauga problema unei politiciexterne care sa puna tara si poporul la adapost de pericolul nimicirii totale. Ca de obicei, Egiptul ramane puterea rivala a Babilonului, iar dregatorii faraonilor nu ostenesc sa-i incite pe fiii lui Israel impotriva amenintarii din Nord.
Ieirmia este militantul, prin excelenta al compromisului mesajul sau este in numele lui Dumnezeu, e fara echivoc:"Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii: Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; iar cine va ieşi şi se va preda Caldeilor, care vă împresoară, acela va trăi şi va fi luat ca pradă." Desigur, intr-un asemenea context, Ieremia ramane o voce singulara, demna de indoiala si dispret, cu atat mai mult cu cat in fata lui se ridica vocile populiste ale falsilor profeti care indeamna la rezistenta, lupta, demnitate si eroism. Realismul sau politic e perceput mai degraba ca o stare de dementa sau si mai grav, de tradare. De aici dramatismul vietii launtrice a profetului.
Randuit de Dumnezeu,prin porunca,sa ramana celibatar, el nu se bucura nici cel putin de confortul elementar al vietii de familie.Deseori se simte impresurat de singuratate si coplesit de sentimentul initilitatii:" Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nimănui n-am dat cu dobândă şi nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, şi tot mă blestemă toţi.".
Starea de singuratate emite uneori discrete accente de repros:" În adunarea celor ce râd n-am şezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce apasă asupra mea, că Tu mă umpluseşi de mânie." Reprosul insa devine expres in momenetele de descurajare, cand toata rostirea lui pare o predica in pustiu, tesuta din iluzii care se spulbera:" Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine şi ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare îşi bate joc de mine;"
Pana la urma disperarea capata dimensiunile paroxistice ale experientei lui Iov:" Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie binecuvântată." Nu trebuie uitat faptul ca vorbele acestea sunt ale unui om care auzise din Insasi gura lui Dumnezeu:"Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare".
E o distanta care atesta orizontul tragic al misiunii profetice. Sa adaugam si sentimentul prezumat al lui Ieremia, care dupa implinirea profetiilor sale, nu se numara printre deportatii ce iau cala Babilonului, ci dimpotriva, "se bucura" de ospitalitatea si cinstirea invingatorului. Adevarata sa inima,poate fi citita in Plangerile care ii poarta numele, pagini de mare poezie elegiaca, intrata in canonul Vechiului Testament.
Mesajul profetului nu a fist receptat in dimensiunea lui interioara. Libertatea omului a ales, dezastrul s-a produs, bunatatea-pasiunea pentru om-a lui Dumnezeu,isi va propune de acum un alt obiectiv: oricat de lung ar fi exilul, din poporul deportat va trebui sa supravietuiasca un rest, celebra "ramasita a lui Israel", menita sa revina in patrie si sa reinnoade firul istoriei.
Bartolomeu Anania
Sursa imagine: jurnalul.ro
