Din racla lui asezata in biserica Manastirii Cernica, Sfantul Calinic iradiaza inca putere divina asupra credinciosilor ingenuncheati in fata moastelor lui. Nenumarate sunt dorintele implinite prin lacrimi si rugaciuni.

E multa liniste la Cernica. Zgomotul si aburii intunecati ai orasului par a se opri la portile manastirii. Inconjurata de ape, de stuf si stejari imensi, vechi de 800 de ani, obstea calugarilor se retrage in sine, in cochilia

tainica a chiliilor si a cotloanelor de rugaciune. Prezenta sfantului e vie printre monahi. Ascunsa sub arcadele de umbra ale copacilor, casa in care Sfantul Calinic s-a rugat si-a trait exista inca. Batranii monahi tresar si-si fac o cruce adanca atunci cand trec pe poteca din fata ei. Il vad aievea in pridvor pe batranul si bunul sfant, adancit in lecturi filocalice, ii simt mireasma de smirna lasata de straiele lui cernite. Batranii locului nu l-au invatat din carti sau din icoanele zugravite cu chipul lui. Il stiu din povestirile altor calugari batrani - trei randuri suprapuse de amintiri, lasate mostenire din generatie in generatie, pana azi. Din afara, ca simplu turist, nu vezi mare lucru. Ai nevoie de insotirea blanda si rabdatoare a parintelui Ioasaf, care sa-ti arate portiunea de lac unde toate vietuitoarele tac - pana in ziua de azi: si pasarile, si broastele, legate prin porunca de insusi Sfantul, dornic sa-si rosteasca rugaciunile in liniste.

Sa-ti arate Izvorul Turcului si minunea ce s-a savarsit atunci, asa cum scrie la Cronica: "In anul zaverei lui Tudor Vladimirescu, au navalit in tara ostile turcesti. Cum pasa Soliman intrase in Manastirea Pasarea si rapise o calugarita, Cuviosul Calinic a facut jalba la stapanire si pasa a fost silit sa dea drumul maicutei. Si s-a jurat turcul ca peste noapte va jefui Manastirea Cernica si ca staretul nu-i va scapa din maini. Sfantului insa i s-a dat de veste in vis, a ingenuncheat in rugaciune, chemand intreaga obste la priveghere. Dumnezeu nu a voit moartea paganului, ci i-a intors inima spre savarsirea binelui. Era miezul noptii si toti ostasii gata de pornire asupra sfintei manastiri. Inainte de plecare, pasa a cerut sa i se aduca o cafea. In clipa cand i-a intins ceasca, sluga a tras asupra lui. Glontul insa s-a oprit in punga de galbeni pe care pasa o purta la chimir si astfel a scapat cu viata. Turcul s-a inspaimantat atat de mult de aceasta intamplare, incat nu numai ca nu a pradat manastirea, dar a trimis staretului punga de galbeni sa faca o cismea, drept multumire si iertare pentru gandul lui cel ticalos. Vremurile au trecut, turcii s-au dus, izvorul insa a ramas ca o marturie a minunii ce s-a savarsit prin rugaciunile Sfantului".

Harazit lui Hristos inca din burta mamei, Sfantul Calinic s-a nascut la 7 octombrie 1787, in preajma Bisericii Visarion din Bucuresti, si a avut calauze pe masura: o familie unita si credincioasa - mama, Filofteia, s-a calugarit la Pasarea, iar fratele mai mare s-a facut preot. La 30 de ani era staret la Cernica si lucrarea rugaciunii lui savarsise deja nenumarate minuni. Stramtorati de foamete si de navalirea turcilor, in ostrovul manastirii s-a strans multime de bucuresteni. Intristat ca oamenii nu aveau ce manca, Sfantul a postit neintrerupt trei zile si s-a rugat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului. Cand si-a sfarsit rugaciunea, in curte s-a auzit zarva multa. Pe poarta manastirii intrau cinci care trase de cate doi boi, toate incarcate cu merinde. Oricat a incercat sa afle numele binefacatorului, nimeni nu a putut sa spuna cine trimisese darul. Era un dar venit cu adevarat de Sus.

Altadata, un calugar ratacit la suflet i-a dat sa bea otrava parintelui. Chinuindu-se zile si nopti la rand, Sfantul isi astepta moartea in chilia sa. Deodata, a auzit un glas puternic, spunandu-i: "Scoala-te si fii sanatos. Curand ai sa fii episcop la Ramnicu-Valcea, unde ai sa indreptezi biserica si clerul". Bolnavul s-a ridicat din patul suferintei si, ducandu-se in biserica, a prins a canta cu tarie rugaciunile de miezul noptii, spre uimirea calugarilor si a preotilor, care deja se pregateau sa-si aleaga un nou staret.

Prevestirea avea sa se implineasca. Dupa 43 de ani, Sfantul Calinic se despartea de Cernica. Toti monahii au plans dupa dansul (la numar de 350 si mai bine) "in sunetul clopotelor care facea pe tot muritorul sa scoata lacrimi, chiar din inima cea mai cerbicioasa". Dumnezeu voia ca de minunile lui sa se bucure si altii. Asa a vindecat in paraclisul Ramnicului o femeie demonizata, care tipa si spumega, abia tinuta fiind de patru oameni in putere. Apoi, in drum spre Manastirea Lainici, un om i-a cazut in genunchi, rugandu-l sa-l ajute, caci fiul sau, mort de mai multi ani, fusese gasit neputrezit in groapa. Mergand la mormant, Sfantul Calinic l-a gasit pe mort in haine lungi, de matase, rezemat de zidul biserici si, in picioare. Dupa slujba parastasului, Sfantul a inceput sa citeasca rugaciunea de iertare si dezlegare a pacatelor. Si cum citea el, sub privirile oamenilor trupul raposatului se prefacea in tarana, incepand de la picioare, incat la sfarsit nu mai ramasese din el decat o gramajoara de pamant, amestecat cu oase albe.

Ostenit de cei 80 de ani purtati pe umeri si vazator cu duhul, Sfantul Calinic si-a prefigurat sfarsitul. Cu rugaciunea neincetata in inima lui si socotindu-se nedestoinic a mai purta sceptrul episcopal, se va retrage de la Ramnicu-Valcea inapoi, la Cernica, in locurile lui cele dragi, pentru a privi ultima oara rodul pomilor saditi cu mana lui si tremuratoarea apa a Colentinei, adunata in lacul ce tresalta printre trestii, ca in vremea tineretii lui. Rapus de boala si de asprimea posturilor prelungi, Sfantul a zacut in chilie aproape un an de zile. Fara sa doarma mai mult de doua ceasuri pe noapte, zambea, incercand sa intareasca pe ucenicii care ieseau de la el cu lacrimi in ochi. Tot chinul a durat pana de Inviere. Atunci, Sfantul s-a impartasit dupa datina si, la sfarsitul slujbei, i-a cerut unui ucenic apropiat, cu glas de porunca: "Sa nu pleci decat pe 11 aprilie. Pana atunci stai sa-mi citesti pravila, caci din pricina slabiciunii nu pot sa mi-o fac singur". In ziua sorocita, dimineata la cinci, Sfantul l-a rugat pe ucenicul Ghermano sa-i dea camasa de schimb, dupa care i-a cerut o cruce. A sarutat-o si a zis: "Sfanta Cruce, ajuta-mi". Apoi, sprijinindu-si capul pe umarul ucenicului, a rasuflat adanc de trei ori si si-a dat sufletul.

Imbracat in vesmintele arhieresti primite in dar de la Sava Brancoveanu, cu carja episcopala si Evanghelia in brate, Sfantul Calinic va fi ingropat in tinda bisericii ctitorita de el, la Cernica. Nimeni nu se va mira ca, peste ani, la cuvenita dezhumare, trupul lui raspandea in jur buna mireasma de smirna si tamaie, iar straiele erau neatinse de vreme. Sfintenia sa desavarsita primea un nou si apasat semn.

Cand vorbeste despre Sfantul Calinic, parintele Ioasaf parca il vede aievea. Il vede cum statea in chilie, facand 2.500 de inchinaciuni si ajunand 40 de zile neintrerupt de Postul Pastelui. Se ruga neincetat si isi amagea somnul de noapte, ingenuncheat in fata analogului. Nu a gustat dulceata patului decat la boala si la moarte.Intr-o zi, daca nu facea milostenie, plangea amarnic. Iubitor de liniste si cumpatat la vorba, nu uita sa repete mereu pentru sine, dar si pentru ucenici: "Cand seara te culci fara sa plangi, ai pierdut ziua"... "Cugeta la viata vesnica. Timpul e dat sa-ti castigi Raiul, nu sa-l pierzi."

Sorin Preda, formula As.