Despre porc, rigoare, spovedanie și post


Cum suntem în Postul Crăciunului, sunt gata să fac o mărturisire pe cât de publică, pe atât de gravă: uneori nu mă pot abține de la cârnati sau de la șuncă înainte de terminarea Postului. Și în buna tradiție românească, mă și dezvinovățesc repede, aruncând vina pe obiceiurile poporului ăstuia care nu și-a găsit altă vreme pentru tăierea porcului decât în iarnă, înainte de Nașterea Domnului. Recunosc, gras și pofticios cum sunt, mi-e greu sa stau impasibil în fața unui șirag de cârnați bine preparați, sau a unei table de slănină fiartă până ajunge moale ca untul, usturoiată și dată prin boia ca în Ardealul meu natal. Uneori mă abțin, alteori nu. Și dacă până atunci am reușit, cu chiu, cu vai, să tin Postul, într-o secundă de slăbiciune (e doar un fel de a spune în cazul meu) totul se năruie, o dată cu o felie de jambon fiert, dată prin hrean ras.

Dacă v-am smintit, să mă iertați. Dar din păcate nu-s decât un român ca atâția alții, care crede în Dumnezeu și iși dorește mântuirea, dar face pentru ea cât poate. Iar în materie de rigoare gastronomică, pot destul de puțin. Și nici mentalitatea nației ăsteia nu m-a ajutat prea mult, fiindcă românul rămâne destul de ambiguu în toate cele, inclusiv în cele ale poruncilor bisericești.

Bunăoară să luăm porcul. Cine își imaginează oare, în România, Crâciunul fără cârnati și sarmale pe masă, sau fără șuncă și caltaboși, alături desigur de un vin bun, de un cozonac rumen și de altele cele, menite să veselească inima omului ? Dar oare nu ne-am abătut de la poruncile dumnezeiesti, câtă vreme în Cartea Leviticul din Vechiul Testament, de acolo de unde unii sustin înca diferite porunci rigoriste cu privire la necurăția femeii, se spune că ar trebui sa ținem si faptul că porcul e animal necurat și să nu-l mâncăm ? Oare nu cumva am ajuns să dăm porcului mai multă întâietate decât femeii, sau chiar lui Dumnezeu Însuși câtă vreme sacrificăm un animal necurat în plin Post și chiar îl mâncăm cu poftă, uneori tot în plin Post ? Ori poate că poruncile Vechiului Testament sunt sunt completate și schimbate în parte de Noul Testament, așa încât nu pe rigorile alimentare cade accentul ? Profetul Isaia vorbea de postul cel adevărat, unul al curăției cugetului mai degrabă decât al regimului alimentar. Dar cum rămâne atunci cu recomandarea Postului făcută de Însuși Mântuitorul ?

Doamne, ce de dileme ! Iar cum românului nu-i prea plac dilemele, el a preferat să-și păstreze din Tradiția populară Ignatul, să taie porcul, să-și condimenteze cârnații și să-i mănânce fără a se mai încurca în subtilități teologice sau de altă natură. Mai mult, în tot folclorul nostru nenumărate poveștile în care românul negociază cu Dumnezeu, cu Sânpetru sau cu alți sfinți, ba chiar cu oarecare familiaritate și cu șmecherie. Păi, cum să nu închidem atunci ochii și să ne ascundem după Tradiția populară, lăsând porcul la locul lui de cinste în plin Post ? Cum sa nu avem până și colinde care cântă despre cârnați și colaci ?

Din păcate jumătățile de măsură nu țin, însă, în fața lui Dumnezeu și nu știu ce-I voi putea spune la Judecată, atunci când mă va întreba despre cârnații din Post. Dar, în ceea ce mă privește, aceasta va fi una din întrebările ușoare. Desigur, nu vreau să generalizez, nici sa smintesc pe nimeni cu slăbiciunile mele și nici să-i ofensez pe cei care țin tot Postul.

Am totuși o întrebare: dumneavoastră cum stați cu răspunsurile la viitoarea Judecată ?

Cristian Tabără-Lumea Credinței