Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Prin cuvântul chip trebuie înţeles că însăşi fiinţa umană este o copie din fiinţa lui Dumnezeu; iar prin asemănare este exprimată coincidenţa nuanţelor chipului sau a calităţilor lui. Probabil, chipul şi asemănarea, unite împreună, constituie o deplină asemănare şi-contrar cu aceasta-pierzând sau denaturând asemănarea, se încalcă întreaga demnitate a chipului.

Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, l-a creat cu perfecţiunea chipului Său. Omul a fost amprenta lui Dumnezeu, nu numai după fiinţa sa, dar şi după calităţile lăuntrice-după înţelepciune, nobleţe, curăţenia sacră şi statornicie în bunătate. Indiferent de faptul că era limitat, răul sau lipsa nu aveau loc în om, era perfect pentru că avea deplina asemănare cu Dumnezeu.

Plinătatea asemănării era necesară pentru ca omul să corespundă destinaţiei sale-aceea de a fi Biserică a atotperfecţiunii dumnezeieşti. Mintea omului trebuie să fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu : Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?. Noi însă avem gândul lui Hristos.
Vorbele lui-asemenea Cuvântului lui Dumnezeu: De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi.
Şi duhul lui să fie unit cu Duhul lui Dumnezeu: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Sălăşluirea lui Dumnezeu în om este o strânsă unire a omului cu Dumnezeu; omul-creatura-se face părtaş firii dumnezeieşti. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.

Omul care a atins această stare se numeşte dumnezeu după har. Către această stare suntem chemaţi cu toţii de către Creator din momentul facerii prin strămoşii noştri, precum a zis Însuşi Creatorul:Eu am zis: Dumnezei sunteţi!

În această stare se afla şi strămoşul nostru, imediat după crearea lui, aşa că cuvintele spuse despre femeie de către Mântuitorul, sunt cu adevărat dumnezeieşti.( De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.- Facerea şi Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.- Matei 19.)

Sfânta Scriptură îl prezintă pe Dumnezeu sfătuindu-se cu Sine Însuşi înainte de a-l crea pe om: Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facerea 1; 26-29)

În aceste cuvinte premergătoare minunatului chip al lui Dumnezeu, adică omului, se descoperă Sfânta Treime. Dumnezeiasca sfătuire a premers atât creării omului bărbat cât şi creării omului-femeie. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.

Femeia, asemenea bărbatului, este făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu; crearea ei ca şi crearea bărbatului, a fost consfinţită de sfătuire, sfat în care apar Trei Feţe ale Unui singur Dumnezeu care proclamă vestitul să facem. Aici se arată unica voinţă şi egalitatea Feţelor Preasfintei Treimi care lucrează nedespărţit. Trinitatea Sfintei Treimi, prin Unitatea Fiinţei Dumnezeieşti şi-a pus amprenta pe chipul lui Dumnezeu-omul- cu o claritate uluitoare. Pentru că bărbatul este reprezentant al omenirii, Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre el atât în momentul aşezării omului în Rai, cât şi al izgonirii lui de acolo. Deşi din Scriptură se vede clar că în toate circumstanţele a participat femeia. Ea îşi are rolul său ca om şi ca chip al lui Dumnezeu.

Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Sfântul Ignatie Briancianinov