Sfânta Macrina s-a născut în anul 327 şi a fost sora Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa. A fost cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii. Sfânta Macrina a fost logodită cu un tânăr nobil, care după un timp a murit. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai dorit să se logodească cu alt bărbat, spunând că: Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodna; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere, şi o singură moarte.

După moartea logodnicului ei, Macrina intra în monahism împreună cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceza aspră. După un timp, mama sa, Emilia, şi fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, au trecut la cele veşnice. La nouă luni după moartea Sfântului Vasile, Sfânta Macrina a fost vizitată de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul morţii. Cei doi îşi împărtăşesc amintiri despre Sfântul Vasile, vorbesc despre natura omenească, dumnezeiasca iconomie şi despre viaţa de apoi.

Cu puţin înainte de ceasul ieşirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: Stăpâne Atotputernice Doamne, Care dai odihna trupurilor noastre prin somnul morţii pentru o vreme, Tu iară le vei scula pe ele la buciumul cel de apoi. Iartă-mi mie păcatele mele, Stăpâne Doamne lsuse Cristoase, şi dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, dăruieşte-mi mie că sufletul meu fără de păcat să se înalţe, că tămâia înaintea Ta. După aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, faţă şi inimă, şi şi-a dat sufletul.

Modelul Macrina, pe care-l făurim în rândurile următoare, vrea să se constituie într-un răspuns pentru un moment de cotitură al vieţii celor mai mulţi tineri, momentul cuvântului dat partenerului ales pentru formarea unei familii. Într-o generaţie abandonată hazardului şi lipsită de respectul faţă de cuvânt, Sfânta Macrina vine parcă dintr-o altă lume. Modelul dragostei ei neîntinate, zidite doar pe un simplu cuvânt de făgăduinţă, poate părea multora dintre noi peste măsură de acceptat, exclus vremii sub care trăim şi lipsit de temei biblic – ar mai conchide superficial evan­ghelicii. Mai ales că cei din urmă socotesc lucrurile care covârşesc măsura cu­noş­tinţei lor drept o minciună sau scornire a Tradiţiei Bisericii.

Dar viaţa vreunui Sfânt nu-i o ofertă căutată cu osârdie de generaţia holoca­ustului credinţei şi nici soluţiile ei un răspuns pentru zbaterile raţiunii neputincioase în faţa tainelor vieţii în care se zvârcolesc anemic adolescenţii veacului. Pentru mulţi însă modelul Sfinţilor începe să capete contur interesant doar când încep a-şi plăti păcatele din tinereţe.

Ce model ne dă Sfânta Macrina? Pe 19 iulie o prăznuim, şi ea este sora marilor Grigorie de Nyssa şi Vasile şi ai altora şapte care au fost la părinţii lor, Vasile şi Emilia. Era cea mai mare din cei zece copii. Trebuia să dea un ton bun, şi părinţii ştiau acest lucru: „De pruncă mică Sfânta Macrina, sau ce înseamnă cuvântul logodneiai dorit după sfinţenie, şi de ochii maicii tale ai rămas păzită, Macrina prealăudată şi fără prihană“ ne înştiinţează despre educaţia din casa părinţilor o stihiră a Cântării a 3-a, din Canonul Sfintei. Apropiindu-se vremea căsătoriei, părinţii s-au gândit să-i caute un tânăr înţelept şi de neam bun, pentru a-i propune căsătoria cu ea, cu îngăduinţa de a o mai lăsa o vreme să mai crească în casa lor. Tânărul căzu de acord şi făgăduise s-o ia de soţie. Dar curând, în floarea tinereţii, o moarte năprasnică i-a răpit tânărului acestuia bucuria de a fi mire Macrinei.

Fecioara Macrina ştia însă de făgăduinţa tatălui său şi cuvântul logodnei dat acestui tânăr îi păru de mare importanţă pentru sufletul ei. Hotărârea ei de acum trebuie să pună pe jar pe cititorii tineri care se joacă cu făgăduinţele, împrăştiindu-le irespon­sabil şi împărţindu-şi inima iremediabil până-şi află, după multă oboseală zadarnică, ostoirea lângă un sân oarecare.

Bineînţeles, părinţii au încercat să-i vorbească iarăşi despre nuntă. Dar ea se hotărâse deja în inima ei să rămână credin­cioasă nunţii dintâi, pe care o considera, doar prin cuvântul logodnei, ca şi pecetluită. Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele ei, şi-amintea foarte bine răspunsul pe care ea i l-a dat părinţilor, privitor la viitorul său: „De ce să mai fac altă nuntă, deoarece oamenilor le este hotărâtă o nuntă, o naştere şi o moarte; şi bărbatul care s-a logodit cu mine, după hotărârea părinţilor mei, nu a murit, ci numai s-a dus. El este viu întru Dumnezeu pentru nădejdea învierii. Deci, ar fi necuviincios lucru a nu păzi credinţa şi întreaga înţelepciune a mirelui meu, care s-a dus“ (Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Ep. Romanului, 1997, p 364).

Sfânta Macrina, sau ce înseamnă cuvântul logodneiSunt multe lucruri frumoase ce se pot aminti din viaţa acestei Sfinte din familia binecuvântată a Emiliei şi a lui Vasile. Însuşi fratele ei, Vasile, întors de la studiile înalte, a fost convins de ea să lase cele lumeşti, de dragul slujirii lui Hristos. Iar dacă astăzi vorbim despre Sfântul Vasile cel Mare, apoi el a fost rodul ostenelilor Macrinei, cea una cu nunta.

Printr-o stihiră a Cântării a 9-a îi cerem ei să ne ajute cu rugăciunea: Locuit-ai, Macrina, în cămara cea prealuminată şi în casă cerească de Mire, unde ajungând, fecioară, împreună cu arhiereii, fraţii tăi, roagă cu îndrăzneală pe Domnul să mântu­iască pe toţi, cei ce te laudă pe tine.

Lăsăm cititorul să-şi oglindească chipul tinereţii în imaginea de lumină a icoanei Sfintei Macrina. Nu cerem aceasta icono­claştilor. Lor le propunem versetul şapte din ultimul capitol pe care feciorelnicul Pavel îl scrie evreilor. Că tot privirii li se adresează cuvântul Scripturilor şi lor, cărora li se întunecă ochii la vederea icoanelor.

Pr. Petru RONCEA (comuniuneortodoxa.ro)