New Age este o stare de spirit care patrunde peste tot intr-o maniera insesizabila. Nu exista ca miscare bine definita, nu exista un fondator al ei, dar toate aceste miscari interesate de magie, de toate aceste lucruri, amestecate cu o raceala a credintei crestine sunt legate putin de astrologie. Se crede ca omenirea va intra intr-o noua era in care elementele pozitive din toate religiile lumii vor forma o noua religie in care capacitatile spirituale ale omului vor fi dezvoltate enorm.
Printre elementele pozitive se numara si acela de a recunoaste ca rationalismul trebuie depasit, ca trebuie sa se redescopere sensul simbolic. O redescoperire a sacrului si dorinta de a duce o viata mai aproape de natura. Din nefericire insa, intrand in acest curent, oamenii devin sclavii multor spiritualitati false. Si aici, Ortodoxia ar avea de jucat un mare rol, pentru ca este mai bine plasata decat catolicismul si protestantismul, pentru a face o buna deosebire a duhurilor.
Este aproape imposibil de definit Noua Era. Este mai degraba o stare de spirit spre care converge practic duhul lui Antihrist. Este ideea ca de fapt Crestinismul ar fi depasit si ca ar trebui un fel de sinteza a principalelor elemente din toate religiile lumii. Deci Noua Era nu respinge direct pe Hristos, dar il deformeaza complet. Eu cred ca la radacinile acestei miscari, o miscare cu frontiere insesizabile, se afla ceea ce in Istoria Bisericii se numeste gnosticism. Gnoza nu este un curent materialist ci spiritualist. Dupa perioada de decadere materialista, omul se intoarce catre spiritual fara sa-si dea seama ca exista multe duhuri care NU sunt Duhul Sfant.
Ca denominatiune, New Age e un fenomen relativ recent, dar el are radacini mai indepartate. El are legatura cu influentele religiilor orientale, care sunt rezultatul unei slabiri a credintei crestine. Acolo unde Biserica este vie, cred ca New Age nu va avea nici o influenta. Ea este un soi de cautare spirituala pentru cei care si-au pierdut radacinile crestine in Biserica, pentru cei care vor sa devina dumnezei prin ei insisi. Deci, in realitate, aceasta este o forma de gnosticism care poate merge pana la a lua forme de paganism, ca de exemplu cultul naturii, astrologia, magia si toate formele de spiritualitate orientala, care sunt mai indepartate de Traditia Spirituala a tarilor Ortodoxe.
Calea duhovniceasca crestina pune in centrul ei persoana divino-umana a lui Hristos, fara nici un fel de relativism si fara nici o asimilare a unor alti maestri ai umanitatii. In calitatea Sa de Dumnezeu facut Om, Hristos e absolut unic, in timp ce miscarea New Age cauta sa creeze un fel de suprareligie, cu elemente imprumutate din diferite religii, intr-un fel de sincretism complet. Adesea in Occident traim o intr-o stare de individualism extrem. Ca intr-un fel de super market unde foecare isi fabrica propria sa religie personala. Iei putin de aici, putin de dincolo si iti faci "salata ta orientala". Este de fapt, o mentalitate moderna manifestata prin refuzul Traditiei.
In masura in care Crestinismul a slabit destul de mult in societatea moderna, vedem ca locul sau este progresiv ocupat cu o multitudine de curente religioase care promit omului o dezvoltare spirituala fara precedent. Acest fapt a inceput prin prezenta religiilor orientale necrestine in Occident, observandu-se o atractie fata de budism, zen, yoga si alte forme de tehnici spirituale. Se dezvolta, de asemenea si astrologia, o venerare a timpului, magia, credinta in reincarnare. In acest mod, spun ei, va lua nastere Noua Religie care ar folosi cele mai bune elemente din toate religiile lumii. Si ea le va inlocui pe celelalte. Nu-l abandonam pe Hristos, dar Il intelegem intr-o maniera cu totul diferita de cea pe care o arata Biserica.
Eu am fost atras in Ortodoxie de ideea sfinteniei. Dar sfintenia crestina trece prin pocainta si Cruce, iar omul de azi nu mai vrea nici sa sufere si nici sa se pocaiasca. New Age-ul vine si spune :"Iata va veti dezvolta spiritual fara sa fie nevoie sa suferiti sai sa va pocaiti." In putine cuvinte aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam in Rai :"Iata, veti fi dumnezei fara sa fie nevoie sa treceti prin Cruce !".
Noi trebuie sa devenim asemenea lui Dumnezeu, dar omul decazut in pacat nu mai are puterea si nu mai simte nevoia sa accepte suferinta. Toate acestea sunt o deformare a Crestinismului. Este intr-adevar o renastere a vechiului vis al omenirii, al omului care vrea sa devina dumnezeu fara Dumnezeu, gratie unor anumite "tehnici", metode care sunt straine de Hristos. Calea regala a mantuirii intru Hristos este pocainta. Iar in Biserica noastra Ortodoxa aceasta se exprima in mod individual prin Rugaciunea lui Hristos :"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !". Regina virtutilor in aceasta perspectuva este smerenia.
Eu vad acest fenomen in sine ca precedand venirea Antihristului, pregatind o perioada de mari confuzii si tulburari spirituale. Singurul antidot este sa ne legam cu toata fiinta de persoana divino-umana a lui Hristos. Pentru noi, crestinii, exista in toate aceste "curente" o exigenta a deosebirii duhurilor. La aceasta se refera una din cererile Rugaciunii Domnesti :"Si nu ne duce pe noi in ispita, si ne izbaveste de cel rau."
(Parintele Simeon de la Essex, Anglia)
