Proorocul Ioil

Măritul Proroc Ioil, fiul lui Petuel, este din seminţia lui Ruben. El provine din Bethomoron. Ioil este un nume destul de răspândit în rândul iudeilor, având o semnificaţie teologică profundă, dacă este să ne luăm după etimologia lui, care se poate interpreta în mai multe feluri:

iubirea lui Dumnezeu, pârga Domnului, Dumnezeu este Domnul, Yahwe este Dumnezeu sau Yahwe este Dumnezeul lui.

Despre viaţa şi împrejură­rile în care a trăit Prorocul Ioil nu se cunoaşte nimic. Discursul său este unul caracterizat prin obiectivitate atunci când se referă la preoţi şi nu lasă indicii cu privire la posibilitatea ca Ioil să fi făcut el însuşi parte din tagma preoţească (Ioil 1,13 2,17). În textul grecesc al Septuagintei, el este trecut al patrulea în şirul prorocilor.

Iconografia creştin-ortodoxă povăţuieşte ca de Dumnezeu inspiratul Pro­roc Ioil, acest bărbat de o credinţă neclintită, să fie reprezentat în bisericile dreptmăritoare cu plete şi barbă negre, lungi şi ondulate, barba separându-i-se la un moment dat în două porţiuni distincte. Este de înălţime medie, cu tră­sături ale feţeiv regulate şi cu un aspect general blajin. Sulul pe care-1 ţine de obicei în mână poartă înscrisul: Din Sion Domnul va striga puternic şi din Ie­rusalim va slobozi tunetul Său (Ioil 4,16). În Vieţile Sfinţilor se arată că, atunci când a murit, Ioil a fost înmormântat în patria sa.



Referinţele la Tir, Sidon, Filistia şi la greci (Ioil 3,6. 4,4-6) sunt insu­ficiente pentru a localiza în timp alcătuirea cărţii. Nu este menţionat nici un nume de rege, însă influenţa preoţiei este pregnantă. In mod evident, Tem­plul din Ierusalim era încă în picioare, iar rânduiala slujbelor se ţinea regulat (Ioil 1,13-14. 2:,5-17). De asemenea, zidurile Ierusalimului se aflau la lo­cul lor (Ioil 2,9). Astfel, în mod tradiţional se consideră că această carte a fost scrisă în jurul anului 853 î.Hr. Duşmanii lui Iuda menţionaţi aici nu sunt identici cu cei din perioada Exilului, aşa ca babilonienii sau chaldeii, ci par a fi mai degrabă filistenii şi fenicienii (Ioil 3,4. 4,3-4) sau egiptenii şi idumeii (Ioil 3,19. 4,19) - aceştia intrând în conflict cu Iuda, într-un fel sau altul, în perioada anterioară Exilului. Cartea nu prezintă nici informaţii cronologi­ce de felul celor oferite în notele sau adăugirile prezente în alte texte profetice. De asemenea, trebuie menţionat că elementele de gândire specifice lui Ioil nu sunt defel incompatibile cu data timpurie a scrierii, cu toate că unii consideră că prorocul ar fi putut scrie cartea după revenirea din Exil, când se susţine că ar fi citat din surse anterioare Exilului.

Prin urmare timpul prorociei lui Ioil face subiectul multor dezbateri, iar efortul de datare nu este nici pe departe simplificat de particularităţile de stil, scriitura fiind marcată de ritmuri pronunţate, descrieri, repetiţii menite să re­liefeze anumite expresii şi paralele între situaţii similare. Stilul cărţii este alert, îngrijit, bogat în expresii frumoase - specialiştii considerând, de altfel, că în privinţa stilului, această scriere este una dintre cele mai elevate şi mai elegante dintre cărţile profetice.

In fapt, unele elemente expresive, ca de exemplu utilizarea cu o anumită periodicitate a unor fraze similare, sunt prezente şi la alţi proroci: la Isaia (765 î.Hr.) şi Amos (750 î.Hr.), bunăoară. Vezi, de pildă, Ioil 1,15 şi Isa­ia 13,6; Ioil 2,10 şl Isaia 13,10; Ioil 3,16; 4,16 şi Amos 1,2; Ioil 3,18; 4,18 şi Amos 9,13. Unii cercetători au depistat diverse elemente aramaice în tex­tul Cărţii lui Ioil. Dar, având în vedere istoria limbii aramaice şi uzul acesteia în Israel, în perioada anterioară Exilului, simpla prezenţă a unor aramaisme în oricare dintre cărţile canonice nu poate servi drept indiciu pentru datarea respectivei scrieri.

Chestiunea timpului prorociei lui Ioil se dovedeşte a fi cu atât mai dificilă, cu cât datele propuse de-a lungul istoriei variază între secolul al IX-lea î.Hr. şi epoca Macabeilor. Mulţi socotesc că scrierea ar trebui plasată undeva în vre­mea regelui Ioaş (835-796 î.Hr.), mai precis în perioada când regele era încă minor, iar regenţa era asigurată de către marele preot Iehoiada.

Alexandru Mavrocordat, în- lucrarea sa intitulată Judaica, spune că activi­tatea prorocului ar fi ajuns la apogeu în timpul domniei în Regatul Iuda a re­gilor Ozia (791-739 Î.Hr.), Iotam (752-736 î.Hr.), Ahaz (736-720 î.Hr.) şi Iezechia (726/728-699 î.Hr.), respectiv în timpul domniei în Regatul Israel a regelui Ieroboam al II-lea (793-753 î.Hr.). Klemes, alcătuitorul de canoane, socoteşte că Prorocul Ioil ar fi fost contemporan cu Prorocul Amos.


MESAJUL PROFETULUI

Măritul Profet Ioil a prorocit despre o foamete ce se va abate asupra iu­deilor (Ioil 1,10-12, 16-17, 18-20), despre oprirea jertfelor la Templu (Ioil 1,9, 13. 2,14) şi despre Patimile Dreptului, prin care tot pământul se va restaura întru mântuire. Cartea profetică a lui Ioil are (în versiunile după Tex­tul Masoretic) trei capitole. Capitolul al doilea cuprinde vestea cea bună a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, vesteşte pogorârea Sfântului Duh, Pa­timile Mântuitorului şi Cea de-a Doua Venire şi mărturiseşte despre slava Bisericii. De asemenea, prorocul atrage poporului atenţia asupra faptului că păcatele săvârşite ar putea să-i pecetluiască robia în Babilon. Prorocul cheamă poporul la post ( Ioil 1,14), iar pe preoţi îi îndeamnă să se roage cu zdrobire de inimă şi cu lacrimi (Ioil 2,17), pentru a dobândi mila lui Dumnezeu.

Cartea Prorocului Ioil mai învaţă şi despre purtarea de grijă a lui Dumne­zeu faţă de noi, oamenii, şi despre felul cum le rânduieşte Domnul pe toate. Astfel, prorocul vorbeşte despre suferinţa îndelungată şi despre milostivirea lui Dumnezeu (Ioil 2,13, 17), despre dreapta judecată dumnezeiască (Ioil 1,15; 4,1-8,-12, 13) şi despre bogata Lui îngăduinţă (Ioil 2,23). Învă­ţăm din această carte că Domnul este singurul Dumnezeu (Ioil 2,27), iar cuvântul ei ne îndeamnă la rugăciune adevărată şi la pocăinţă sinceră (Ioil 1,13-14; 2:13). Astfel, suntem povăţuiţi să-L chemăm în rugăciune (Io­il 3,5). Dacă rămânem nepocăiţi, vom avea parte de judecată (Ioil 1,15). Suntem învăţaţi despre faptul că Domnul Dumnezeu va revărsa Duh Sfânt peste fiii şi fiicele Lui (Ioil 3,1) şi că Se va descoperi pe Sine prin aceştia (Ioil 3,1-2).
Cuviosul Teofan făcătorul de canoane, îl laudă pe proroc cântând: împreună cu prorocii, ca un proroc, te veseleşti acum cu bucurie în lăcaşurile cele cereşti. Caută acum de Sus către noi, cei ce cu credinţă te mărim, grăitorule de cele dumnezeieşti, întru tot fericite.


Autor: Viviana