Dogma invierii trupurilor la judecata universala
Invatatura despre invierea trupurilor la judecata universala constituie una din premisele fericirii desavarsite a dreptilor, ca si a nefericirii complete a celor pacatosi. Ea inseamna restituirea integralitatii fiintei umane si, prin aceasta, restabilirea echilibrului dintre fapta si rasplata, prin reconstituirea subiectului rasplatirii la dimensiunile exacte ale subiectului faptelor. Cine a savarsit cele bune cu sufletul si cu trupul, in amandoua va primi rasplata, si invers, cine a savarsit cele rele cu sufletul si cu trupul, in amandoua va primi pedeapsa, ca nu cumva lipsind unul din aceste doua, masura rasplatii sa nu fie cumva sau nedreapta sau incompleta.
Sfanta Scriptura invata clar ca la sfarsit vor invia toti, cu trupul. In Vechiul Testament, Isaia si Daniil prooroceau acest adevar (Isaia 26, 19 , Daniil 20, 2-3) pe care Noul Testament l-a confirmat deplin (Ioan 11, 24 ,V, 24, 28, 29 ; 6, 39 ; Luca 21, 35-36 ; I Cor. 15, 12-16) ;
Trupul inviat va fi exact acela care a fost pe pamant, dupa afirmatia lui Tertulian. Va avea exact aceeasi forma, numai ca trupul celor alesi va fi lipsit de defecte, iar la cei pacatosi isi va pastra uratenia, infirmitatile si mizeria. Pamantul, zice Sfantul Efrem Sirul, va da corpul omenesc asa fel, dupa cum l-a primit, desi l-ar fi sfasiat fiarele, l-ar fi mancat pasarile, sau l-ar fi sfaramat pestii; nu vor lipsi chiar perii capului.
Sfantul Grigore de Nisa consacra problemei modului cum vor invia trupurile descompuse, o parte din tratatul sau Despre suflet si inviere. Invierea, zice el, va insemna intoarcerea, restituirea starii in care era Adam inainte de pacat. Deci, va fi exclus din corp tot ceea ce e consecinta pacatului, a mortii, a infirmitatilor, a bolilor, a slabiciunilor, a batranetii etc. Natura umana nu va inceta de a fi umana, dar ea va trece intr-o stare spirituala si nepatimitoare superioara.
Dar cum isi va gasi sufletul corpul, in masa comuna de materie ? Sfantul Grigore de Nisa raspunde ca sufletul sta oarecum in preajma corpului sau si la inviere isi va lua din el ceea ce ii va trebui. La aceeasi intrebare, Sfantul Ioan Gura de Aur crede ca trebuie sa raspundem mai simplu: unde intervine puterea si vointa lui Dumnezeu, nu mai incape nici un "cum". Trupurile vor invia pentru a fi solidare cu sufletele la fericire sau la nefericire in vesnicie. Vor invia, prin urmare, atat dreptii cat si pacatosii.
Caracterul trupului inviat
Despre aceasta ne vorbeste Sf. Apostol Pavel, descriind astfel celelalte insusiri ale trupului inviat, deosebite de ale trupului de acum: "Se seamana trup intru necinste, invie trup intru slava, se seamana trup natural, invie trup spiritual (duhovnicesc)" (I Cor. XV, 43-44). Avand trup natural, omul cel dintai s-a facut cu suflet viu, iar Adam cel din urma "cu duh de viata facator". "Omul cel dintai este pamant, pamantesc; omul cel de al doilea este din cer, sau ceresc" (I Cor. XV, 44-49).
Trupul duhovnicesc si ceresc, opus celui cu suflet viu si pamantesc, nu inseamna absenta materiei din trupul inviat, caci aceasta n-ar mai insemna invierea celui stricacios intru nestricaciune. Trupul lui Hristos a putut fi pipait de Toma. Nu prin substanta se deosebeste trupul inviat, ci prin calitatea noua ce i-o da prezenta dumnezeirii in el. Trupul duhovnicesc si ceresc e trupul in care legile de acum ale materiei, aparute dupa pacat, sunt covarsite de Duhul de viata facator si viata lui pamanteasca, de viata cereasca sau ingereasca. Asa cum in trupul natural, materiei i se dau functii spirituale create, care coplesesc in parte legile materiei, in trupul duhovnicesc, materiei i se imprima functii duhovnicesti, sau ale unei spiritualitati ceresti, ingeresti, mai presus de cea pamanteasca, prin care legile materiei sunt coplesite cu totul. Trupul poate fi indumnezeit, fara sa inceteze a fi trup din materie, pentru ca omul intreg e indumnezeit. Prin acest trup indumnezeit, omul va cunoaste dumnezeieste, asemenea ingerilor, printr-o experienta directa si reala, plenitudinea existentei, sau pe Dumnezeu, pentru ca va fi intreg si adanc strabatut de Dumnezeu. Va cunoaste pe Dumnezeu prin universul intreg si prin toti oamenii deveniti transparenti pentru Dumnezeu. Dupa Sf. Simeon Noul Teolog, desi in imparatia cerurilor sunt, ca intr-un urias palat, multe incaperi (prin care se pot intelege si trupurile) pentru toate persoanele, ele vor fi transparente si toti se vor simti ca intr-un urias locas: "Dat fiind ca ele (camarile) sunt spirituale, transparente si potrivite locasurilor dumnezeiesti si locurilor de odihna, imparatia cerurilor seamana intreaga, cum e in realitate, unui locas unic si asa va aparea tuturor dreptilor de pretutindeni si nu se va arata decat imparatului universului. El va fi prezent fiecaruia si fiecare ii va fi prezent Lui. El va straluci in fiecare si fiecare va straluci in El" "in mormant cu trupul... pus ai fost, Hristoase".
Prima data si-a aratat atotputernicia in raport cu materia, dar si valoarea ce i-o acorda, la creatiune. A doua oara, le arata acestea prin invierea materiei ca trup omenesc intru incoruptibilitate. S-ar putea pune intrebarea: de ce n-a facut Dumnezeu de la inceput materia incoruptibila? Se poate raspunde: Ca substanta creata compusa, materia nu poate avea in ea incoruptibilitatea, ci numai prin puterea lui Dumnezeu, lucratoare in ea si prin aceasta covarsind tendintele elementelor ei componente, care pot prin descompunere arata putinta de a intra mereu in alte combinatii. Dar materia organizata de sufletul omenesc in trup e tinuta in legatura cu Dumnezeu si prin voia libera a omului. Cand aceasta nu mai ramane in legatura cu Dumnezeu, slabirea acestei legaturi se repercuteaza din coruperea materiei facuta trup al lui si asupra materiei in general, miscarea elementelor ei componente actualizandu-si putinta pentru alte combinatii. De aceea, aceasta legatura a trupului cu Dumnezeu si oprirea coruperii lui si readucerea lui la viata prin inviere si asigurarea materiei trupului in incoruptibilitatea ei vesnica, nu o putea da decat unui Subiect uman, care sa fie totodata divin. Si numai de la El putea veni invierea tuturor trupurilor si incoruptibilitatea intregii materii. Numai forta de neinvins a simplitatii divine, introdusa in materia trupului prin ipostasul divin, putea coplesi tendinta firii ei compuse spre alte combinatii. Si numai de la materia trupului Lui se putea extinde incoruptibilitatea la toata materia, deci si la a celor din trupurile celorlalti oameni: "Neamul omenesc a fost rechemat din stricaciune la nestricaciunea cea nepieritoare, fiind spalat cu sangele cel varsat din coasta Ta, Mantuitorule, cu care ne-ai spalat de neascultarea stramosului". "De puterea Ta cea nemasurata si de rastignirea cea de bunavoie, ostile ingeresti s-au mirat, vazand cum Cel nevazut era chinuit cu trupul, vrand sa izbaveasca neamul omenesc din stricaciune".
"Se seamana trupul intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune" (I Cor. XV, 41).
Materia isi va pastra organizarea ei in intreguri armonioase sau in intregul armonios al intregii creatii. Dar pretutindeni va iradia lumina dumnezeirii lui Hristos prin umanitatea Lui, sau ea va deveni mediu total transparent al lui Hristos, sau al dumnezeirii prin umanitatea Lui, care va detine un loc de Soare central in tot universul spiritualizat si luminos. Iar persoanele iradiante si ele de lumina spirituala se vor vedea toate de fiecare, asemenea unor stele distincte si usor de apropiat fiecareia. Iar materia trupurilor si materia universului nu va fi nici o piedica in calea acestei transparente si apropieri intre ele si Hristos. Materia a pastrat, chiar in starea opacizata de dupa cadere, puterile prin care se pot inghiti distantele pentru vedere si auz.
Dumitru Staniloae
