Dupa intelesul dintru inceput al cuvantului, cultura inseamna lucrare, cultivare, ingrijire, crestere, impodobire, innobilare. Cuvantul cult (cult) inseamna adorare, inchinare adusa lui Dumnezeu (cultul dumnezeiesc). Lucrarea pamantului, in asa fel incat sa dea roade bune, era si este cultura; cultivarea semintelor de plante si pomi era si este cultura; ingrijirea de seminte bune, innobilarea soiurilor de pomi si cresterea animalelor de rasa buna, era si este cultura.

Tot cultura era si este innobilarea inimii si dezvoltarea mintii, cultivarea sentimentelor si a cugetarilor religioase, adorarea lui Dumnezeu. asadar prin cultura intelegem lucrarea de cultivare a insusirilor bune; infrumusetarea, imbunatatirea, cresterea, innobilarea naturii. iar daca ne referim numai la om, prin cultura intelegem imbunatatirea si desavarsirea lui, dezvoltarea insusirilor si folosirea puterilor bune care zac in el din fire, cu scopul de a-si usura traiul, a-si infrumuseta si ferici viata.

Cultura se naste din religie, din cultul dumnezeiesc; si mai mult: se naste si moare deodata cu religia. religia da putere si trainicie culturii. Pana de curand, cultura a fost una cu religia. Prosperitatea culturala este una cu prosperitatea religioasa. Imbunatatirea si infrumusetarea morala a omului a fost intotdeauna o preocupare religioasa. Sfanta Scriptura nu ne vorbeste despre cultura, dar ne vorbeste la aproape tot pasul despre imbunatatirea si desavarsirea omului. Mantuitorul Hristos, ii numeste pe crestini lumina lumii si-i indeamna sa fie desavarsiti ca Dumnezeu.

"Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Conform Evangheliei, vrednicia omului se cunoaste dupa fapte, ca pomul dupa roade: "Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui." Cultura este aratarea in exterior a comorilor bune care se afla in visteria inimii, este roada darurilor Duhului Sfant (1Corinteni 12)

Crestinimsul este religia culturii nemuritoare, a celei mai inalte si alese culturi din lume. Ea se zamisleste din faptul ca omul se poate desavarsi, e perfectibil; precum si din necesitatea de a primi un raspuns la marile intrebari care ne chinuie, si la dorurile care framanta inima noastra avantata mereu spre mai bine. Temeiurile culturii crestine au fost puse de sfintii apostoli si de parintii bisericii, avand ca piatra unghiulara pe Hristos Mantuitorul: "Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos." (Efes 2, 20) De la ei avem Sfanta Scriptura si Sfintele Liturghii, cartile de rugaciuni de cantari si slujbe sfinte-cartile scrise pentru luminarea mintii si imbunatatirea vietii. Crestinii au mari bunuri culturale: arete, litere, stiinte, scoli, spitale, tipografii, etc. cu care a inceput si s-a dezvoltat cultura neintrecuta a lumii de azi.

Crestinismul este religia desavarsirii, a luptei necontenite pentru imbunatatirea omului si pentru cucerirea raiului pierdut. Toate popoarele crestine si-au inceput cultura prin Biserica si prin cartile Sfintei Scripturi. Prin crestinism avem cele mai multe lucruri bune: marile creatii, toate inspiratiile, inceputurile, comorile de arta, de stiinta si de intelepciune; toatea acestea sunt produsul culturii crestine.

Sfintii parinti se afla printre cei mai mari reprezentanti ai culturii crerstine. Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur, Atanasie parintele Ortodoxiei, Ioan Damaschinul sunt marii nostri dascali prin scrierile lor nemuritoare si prin exemplele vietii lor imbunatatite si sfinte. Ei sunt cele mai adevarate figuri culturale ale omenirii si cele mai desavarsite exemplare de oameni invatati; de la ei invatatm adevarat cultura si adevarata purtare in viata.

Sfantul Apostol Petru scrie:" Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin." (1Pt 4,11)
" Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl."(Col 3, 17)

Ilarion Felea-Duhul Adevarului, 1942