Dupa ce s-a expus istoria lui Iisus in Sfintele Scripturi, in Traditia primitiva orala a Bisericii crestine, atestata in scris inca de la ultimele decenii ale sec. I; se vor putea cerceta si alte documente, alte stiri contemporane sau din timpul imediat urmator despre viata lui Hristos.
Intre acestea, de mare valoare este marturia lui Pliniu cel tanar (61-100). Fiind proconsul in Bitinia de la 101 sub imparatul Traian, intr-un raport catre imparat despre crestinii din provincia lui, atesta ca acestia nu fac nici un rau, ci mai vartos obliga foarte riguros a face bine si ca vina lor cea mai mare este ca se aduna intr-o anumita zi si printr-un imn il lauda pe Hristos ca Dumnezeu.
Aceasta atestare are valoare, fiindca purtarea crestinilor de la inceputul sec. II, care, asa cum atesta Pliniu cel tanar, adorau pe Hristos ca pe Dumnezeu corespunde perfect cu tabloul pe care il ofera si Evangheliile despre persoana lui Hristos si despre invatatura Lui. De asemenea, pe baza vredniciei de credinta a Evangheliilor e explicabil faptul ca crestinii de atunci cunosteau persoana lui Hristos si invatatura Lui exact cum o predau Evangheliile, anume ca unui Dumnezeu.
Mai exista informatiile pastrate de Tacit si Suetoniu, scriitori romani, despre Hristos. Ei s-au nascut in a doua jumatate a sec. I. Tacit, in cartea a 15-a a analelor sale spune ca Neron a aruncat vine incendiului izbucnit la Roma la anul 64, asupra crestinilor. Tacit spune despre dansii ca isi au originea de la Hristos, care a suferit moartea sub Pontiu Pilat. Suetoniu da stirea ca iudeii au fost alungati din Roma de imparatul Claudiu (pe la anul 50), fiindca produceau tulburari din cauza lui Hristos (Chresutus), intrucat unii erau impotriva lui si altii erau cu El.
Contemporan mai tanar cu acesti doi istorici romani, a fost Iosif Flaviu care a trebuit sa aiba mai multa cunostinta de cauza si a fost nascut curand dupa moartea lui Iisus (37). La anul 70, cand Tit a ruinat Ierusalimul, Iosif a cazut captiv la romani si dupa ce si-a recastigat libertatea, el s-a ocupat cu literatura in limba greaca la Roma. Intre alte opere, el a scris istoria iudeilor cu titlul
Alta marturie este o epistola siriana descoperita in timpul modern, a lui Mara, un savant din Siria catre fiul sau Serapion. Epistola provine probabil inca din anul 73 sau posibil 100 de ani mai tarziu. Mara scria din exil fiului sau consolatii filosofice in care vorbeste si despre Iisus; il compara cu Socrate si cu Pitagora si zice ca desi iudeii L-au omorat, exact acest fapt a avut ca consecinta distrugerea statului iudeu si caderea religiei iudeilor, fiindca Cel omorat va vietui in veci ca un rege intelept in Legea Noua pe care a dat-o.
Eusebiu a mai pastrat o marturie, o pretinsa corspondenta intre Iisus si Avgar, domnul Edesei. Eusebiu transcrie aceasta corespondenta din arhivele Bisericii Edesei. El afla acolo o epistola a tetrarhului Avgar Uchomo catre Iisus si raspunsul lui Iisus catre tetrarh in limba siriana. Avgar a tradus aceste epistole in limba greaca si le-a inserat in a sa Istorie Bisericeasca. Epistola lui Avgar catre Iisus se afla si in "Doctrina Apostolului Addai" (Tadeu in greaca), ce provine probabil din sec. III, dar epistola de aici difera de ceea ce a transcris Eusebiu, fiindca spune ca Iisus a raspuns verbal. Epistolele transcrise de Eusebiu au urmatorul continut:Avgar scrie lui Iisus ca este bolnav si doctorii nu-l pot vindeca, de aceea, auzind de vindecarile minunate ale Lui si-a pus nadejdea in El si crede ca este Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu; Il roaga deci sa vina la el si sa-l vindece de voieste si chiar sa ramana la dansul in Edesa spre a scapa de persecutiile iudeilor. Iisus ii raspunde ca nu-i poate implini dorinta, fiindca trebuie sa implineasca misiunea ce are de la Tatal; dar dupa ce se va intoarce la Tatal, ii va trimite pe unul din discipolii Sai care-l va vindeca si-l va conduce la fericirea de veci pe el si pe poporul sau.Eusebiu adauga ceea ce e scrsi in Traditia Bisericii care spune ca mai tarziu Toma a trimis in Edesa pe Tadeu unul din cei 70 discipoli, care l-au vindecat pe Avgar in numele lui Iisus si a convertit pe rege si pe poporul Edesei.
"Actele lui Pilat" sunt o buna marturie interpolata. Inca la jumatatea sec. II Iustin Martirul, iar la inceputul sec. III Tertulian vorbesc despre acte si rapoarte pe care le-a facut Pilat despre Iisus. E foarte probabil ca Pilat a dispus a se adresa acte despre procesul lui Iisus si a trimis la Roma chiar raport despre El. Tertulian spune ca acest raport era asa de favorabil incat Tiberiu dupa aceea a acordat urmatorilor lui Iisus libertatea cultului si a facut senatului propunerea de a aseza pe Iisus intre zei, iar senatul s-a opus acestei propuneri.
Mult mai traziu, abia in sec. XV s-a raspandit in tot Apusul o epistola despre Iisus, despre care s-a zis ca a scris-o catre senatul roman Lentul, pretins predecesor al lui Pilat, iar dupa altii prieten al acestuia. Epistola descrie bunatatea si intelepciunea lui Iisus si face o descriere frumoasa a figurii Sale. Epistola e insotita si de un tablou, o icoana la lui Iisus. Epistola si icoana sunt opera unui timp mult posterior si concorda cu descrierea chipului lui Iisus facuta de Istoria Bisericeasca a lui Nichifor Calist.
Pe la sec. V se vorbea despre o icoana a lui Hristos, nefacuta de mana, care s-a format in momentul in care Iisus mergand la locul de excutie si fiind plin de transpiratie, si-a sters fata cu o mahrama despre care se zice ca i-ar fi dat-o Veronica, o femeie pioasa. Pe aceasta panza, o traditie latina spune ca s-a intiparit adevaratul chip (Veroicoan) al lui Iisus si ca panza fiind impaturita in patru, s-a facut patru chipuri. Este remarcabil ca numele Veronica necunoscut in primele secole ale Bisericii crestine, se poate forma prin metateza din Vera icon, adevaratul chip.
De asemenea, istoricul bisericesc Eusebiu, face referiri ca de la sec.IV si chiar mai inainte se vorbea despre femeia pe care Iisus a vindecat-o de scurgerea de sange, i-ar fi ridifat o statuie, vazuta de Eusebiu in Paneas (Cesaria lui Filip).
Istoria Bisericeasca-Eusebiu Popovici
