Sfântul Prooroc Osea sau Osie era fiul lui Beeri şi prooroc al neamului lui Israel în secolul al VIII-lea î.Hr. Este unul din cei doisprezece Profeţi Mici din Vechiul Testament. A fost contemporan cu proorocii Isaia, Miheia şi Amos. Prăznuirea lui se face pe 17 octombrie, precum şi în Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului (Duminica de dinainte de Naşterea Domnului.)

Viaţa

Nu se cunosc prea multe despre viaţa şi statutul social al proorocului Osea. Osea era membru al tribului lui Isahar şi a trăit în Regatul de Nord al Israelului în perioada 740-725 î.Hr. În Cartea lui Osea (Osea 5, 8), acesta face referire şi la războaiele care au dus la cucerirea regatului de către asirieni (734-732 î.Hr.). Nu este sigur că a fost martor şi la distrugerea Samariei, pe care însă o prevesteşte (Osea 14, 1).
Potrivit Cărţii lui Osea, acesta s-a însurat cu o prostituată pe nume Gomer, fiica lui Diblaim, la porunca Domnului, pentru a arăta necredinţa lui Israel faţă de Dumnezeul său. Cu aceasta a avut mai întâi un fiu, pe nume Izreel (pentru a vesti pedeapsa Domnului pentru războaiele dintre cele două regate ale neamului lui Israel), apoi o fiică, Lo-Ruhama (însemând „Cea Neiubită”, pentru a arăta sfârşitul răbdării şi al milei Domnului faţă de fărădelegile lui Israel) şi încă un fiu, Lo-Ami (însemând „Nu este poporul Meu”, pentru a arăta că aşa cum israelitenii Îl părăsiseră pe Dumnezeul lor, aşa şi El avea să-i părăsească). Metafora poporului ales ca Mireasă a Domnului se conturează de-a lungul primelor trei capitole ale cărţii sale.

Proorocul Osea s-a străduit să-i aducă înapoi la dreapta credinţă pe israeliţii care uitaseră de Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul părinţilor lor. A mustrat poporul din Regatul de nord al lui Israel pentru fărădelegile lor, îndeosebi pentru idolatrie şi le-a prevestit nenorocirile pe care aveau să le sufere din cauza invadatorilor străini. A proorocit sfârşitul jertfelor şi a preoţiei celor din neamul lui Aaron (Osea 3, 4-5). A proorocit şi despre Hristos, prevestind întoarcerea Lui din Egipt (Osea 11, 1), învierea Lui a treia zi (Osea 6, 2) şi biruinţa Lui asupra morţii (Osea 13, 14).


Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:
Prăznuind pomenirea proorocului Tău Osia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Condac, glas 4 plagal:
Luminându-se cu Duhul curat, inima ta vas de proorocie prea luminat s-a făcut, pentru că mai înainte ai grăit cele ce erau departe, ca şi cum ar fi fost acum. Pentru aceasta te rog pe tine, fericite Osia, mărite, pe Hristos Dumnezeu roagă-L neîncetat pentru noi toţi.

Iconografie

Dionisie din Furna arată în Erminia sa (ed. Sophia, Bucureşti) că Sf. Prooroc Osea se zugrăveşte ca un bătrân cu barba rotundă, purtând în mână un înscris care zice Milă voiesc, iar nu jertfă (Osea 6, 6) sau Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde sunt chinurile tale? (Osea 13, 14). Mai poate fi zugrăvit la icoana întoarcerii lui Hristos din Egipt sau în icoana Pogorârii la iad a Domnului, cu înscrisurile cu citatele potrivite din scrierile sale.

Sursa text: orthodoxwiki.org